Premieră în România: DESPĂGUBIRI URIAŞE pentru infidelitate, la divorţ. Se întâmplă la Iaşi
Premieră în justiţia românească. Magistrații de la Tribunalul Iași au luat o decizie fără precedent într-un dosar de divorţ. Un bărbat acuzat de infidelitate va trebui să-i plătească soţiei înşelate numai puţin de 35 de mii de lei.
Un bărbat este obligat de Tribunalul Iași să plătească fostei soții despăgubiri de 35.000 de lei pentru suferința morală cauzată de divorț. Bărbatul a fost foarte supărat atunci când fosta lui soție a aflat de infidelitățile acestuia și a avut "tupeul" să ceară chiar divorțul.
Extras din considerentele deciziei:
"Reclamanta-pârâtă a invocat faptul că pârâtul i-a cauzat un prejudiciul moral prin acţiunile defăimătoare întreprinse împotriva sa, în cadrul anturajului lor de prieteni, în colectivul de colegi ai fiului lor, acţiuni care au dus la îndepărtarea de apelantă a prietenilor, discuţii depreciative la adresa sa în anturajul de cunoştinţe, o afectare a gradului propriu de încredere şi a propriei imagini în diversele medii sociale.
Din probatoriul administrat în cauză Tribunalul reţine faptul că pârâtul-reclamant a adoptat o atitudine de dispreţ faţă de soţia sa ca urmare a iniţierii de către aceasta a acţiunii de divorţ, urmărind prin acţiunile sale a o discredita.
Această atitudine a fost evidenţiată prin înregistrarea video pe care pârâtul reclamant a realizat-o cu ocazia unor reproşuri pe care soţia i le aducea urmare a faptului că aflase de relaţia sa extraconjugală, înregistrare pe care chiar pârâtul a depus-o la dosar şi pe care, potrivit declaraţiei martorei L. M., pârâtul-reclamant a înţeles să o facă publică chiar pe reţeaua de socializare Facebook. Filmul video a ajuns în acest mod la cunoştinţa colegilor de clasă ai fiului părţilor şi a provocat reclamantei-pârâte o suferinţă suplimentară aceleia de pierdere a familiei, în contextul în care şi fiul părţilor a fost pus într-o postură jenantă în anturajul său de prieteni, pârâtul-reclamant sacrificând astfel imaginea familiei unor interese meschine.
Această declaraţie se coroborează şi cu înscrisurile pe care reclamanta-pârâtă le-a depus la dosar (f. 193 şi următ. dosar fond vol. I), care sunt de fapt extrase ale paginilor de internet - contul de Facebook ale colegilor fiului părţilor, înregistrarea video în discuţie fiind astfel făcută publică. A relatat martora şi faptul că în anul 2015 fiul părţilor a fost anunţat de prieteni şi colegi că pârâtul a distribuit un film cu privire la viaţa privată dintre părţi, copilul fiind foarte afectat de acest lucru. De asemenea, aşa cum a susţinut reclamanta-pârâtă în cererea sa, martora a confirmat şi faptul că, tot în cursul anului 2015, deci după iniţierea divorţului, pârâtul a cerut unor prieteni să nu vină la ziua de naştere a reclamantei-pârâte, discreditând-o pe aceasta şi pe fiul lor faţă de prieteni.
Potrivit dispoziţiilor art. 388 din NCC: "Distinct de dreptul la prestaţia compensatorie prevăzut la art. 390, soţul nevinovat, care suferă un prejudiciu prin desfacerea căsătoriei, poate cere soţului vinovat să îl despăgubească. Instanţa de tutelă soluţionează cererea prin hotărârea de divorţ."
Rezultă aşadar că are dreptul la acordarea despăgubirilor doar "soţul nevinovat" şi că solicitarea de indemnizare se poate face doar odată cu cererea de divorţ, condiţii care în speţă sunt îndeplinite cumulativ.
În doctrină s-a arătat faptul că motivele pentru care se acordă aceste despăgubiri nu trebuie confundate cu motivele de divorţ, art. 388 privind un prejudiciu concret cauzat efectiv prin desfacerea căsătoriei. Interpretarea literală a sintagmei ar trebui să însemne că paguba o reprezintă chiar desfacerea căsătoriei.
Trecând peste sensul cuvintelor, raţional, "prejudiciul prin desfacerea căsătoriei" ar trebui să se refere la momentul în care paguba se transformă din una eventuală într-una certă, sigură, atât din punct de vedere al existenţei cât şi din punct de vedere al evaluării. Un argument în favoarea acestei interpretări este acela că "desfacerea căsătoriei" nu poate chiar fapta ilicită căci divorţul este un remediu pentru o situaţie care nu mai poate continua, ind consecinţa cererii pe care de acţiune chiar a soţului care se cere despăgubit, astfel că nu se poate aprecia că propria faptă îi dă dreptul la indemnizare.
Deoarece, prin ipoteză, art. 388 presupune comiterea unor fapte ilicite anterior desfacerii căsătoriei, iar prejudiciul se produce la desfacerea căsătoriei, căsătorie care este în inţă la momentul cererii în despăgubire, rezultă că instanţa are de stabilit existenţa şi întinderea unui prejudiciu viitor - deci care nu s-a produs încă, dar este cert că se va produce în perspectivă.
Plecând de la ideea că inspiraţia pentru art. 388 NCC este forma anterioară a art. 266 din Codul civil francez, care prevedea că "atunci când divorţul se pronunţă din culpa exclusivă a unuia dintre soţi, acesta poate obligat la plata unor daune compensatorii pentru prejudiciul material sau moral pe care desfacerea căsătoriei l-a provocat celuilalt soţ. Acesta din urmă poate pretinde daune cu ocazia acţiunii de divorţ", trebuie precizat că instanţele franceze au acordat despăgubiri pentru prejudiciul moral constând în singurătatea morală şi afectivă creată de divorţ după o îndelungată viaţă în comun, ori pentru scandalul creat de soţ în jurul soţiei sale aflate la o vârstă înaintată şi care o expunea oprobriului public, abandonarea de către soţie a soţului şi copiilor aflaţi în faţa unor dicultăţi financiare create chiar de ea pentru a locui cu un alt bărbat.
În cazul de faţă instanţa reţine că reclamantei-pârâte i-a fost cauzat, suplimentar suferinţei sufleteşti provocate prin desfacerea căsătoriei, având în vedere şi îndelungata viaţă în comun, de aproape 19 de ani, faptul că pârâtul-reclamant a părăsit-o pentru o altă femeie cu care are o relaţie extraconjugală de mai mult timp, perioadă în care reclamanta-pârâtă a fost fidelă soţului, că aceasta este expusă la stigmatizare socială ca urmare a statutului de femeie divorţată, şi un prejudiciu de imagine.
Acest prejudiciu moral a fost produs prin acţiunile defăimătoare la care a recurs soţul său în timpul căsătoriei şi ulterior iniţierii acţiunii de divorţ, menţionate în cele de mai sus, reclamanta-pârâtă suferind un prejudiciu moral prin desfacerea căsătoriei, demersul defăimător al pârâtului reclamant la adresa sa cauzându-i acesteia, resc, sentimente de ruşine şi de a se simţi obligată să dea explicaţii, îndepărtarea de prieteni şi, deci, singurătatea, discuţiile depreciative la adresa sa în anturajul de apropiaţi provocându-i o afectare a gradului propriu de încredere şi a propriei sale imagini. Pârâtul-reclamant a acţionat cu scopul de a provoca asemenea consecinţe, pe care resc le-a prevăzut, atitudine care nu poate rămâne nesancţionată, în condiţiile în care, raportat la gradul de cultură şi educaţie, specice unei persoane cu o asemenea profesie (medic, s.n.), comportamentul său a depăşit limita decenţei.
În privinţa cuantumului despăgubirilor, instanţa apreciază că valoarea acestora, astfel cum a fost solicitată, în sumă de 35.000 lei, este modică, instanţa fiind limitată la acest cuantum în lumina principiului disponibilităţii, fiind astfel apreciată ca echitabilă, de natură a compensa suferinţa morală produsă reclamantei - pârâte prin desfacerea căsătoriei, având în vedere şi gravitatea suferinţei produse, afectarea imaginii reclamantei-pârâte prin luarea în considerare a faptului că aceasta este o persoană publică, fiind cadru didactic la o şcoală de prestigiu din Iaşi, fiind astfel expusă criticilor şi aprecierilor atât din partea colectivului din care face parte, cât şi a celor cărora le este dascăl."