Povestea fabuloasă a icoanei cu Fecioara Maria care a plâns timp de 15 zile, la Cluj - Controverse uriașe în jurul acestei minuni

În acest articol, vă vom prezenta istoria și semnificația Icoanei de la Nicula, una dintre cele mai renumite și venerate icoane din România. Icoana de la Nicula este o pictură a Maicii Domnului cu Pruncul Isus, care a lăcrimat miraculos în anul 1699, atrăgând mulți pelerini și credincioși. Icoana este atribuită lui Luca din Iclod, un preot ortodox și zugrav din secolul al XVII-lea. Icoana se află astăzi la Mănăstirea Nicula, din județul Cluj, unde este prăznuită pe 15 august, de Adormirea Maicii Domnului.

Originea și donarea icoanei

Icoana de la Nicula a fost realizată în anul 1681, de către preotul Luca din Iclod, la cererea nobilului român Ioan Cupșa, din satul Nicula. Luca din Iclod era un meșter iconar renumit în Transilvania, care a pictat mai multe biserici și icoane. El a folosit lemn de brad pentru suportul icoanei și a zugrăvit chipul Fecioarei Maria cu Pruncul Isus în stil bizantin.

Ioan Cupșa a donat icoana bisericii parohiale din satul Nicula, unde a fost așezată într-o strană de lemn. Aici a rămas timp de 18 ani, până în anul 1699, când s-a produs minunea lăcrimării¹.

Minunea lăcrimării icoanei

În perioada 15 februarie - 12 martie 1699, icoana Maicii Domnului cu Pruncul Isus de la Nicula a lăcrimat în mod continuu, fără nicio cauză naturală sau umană. Acest fenomen a fost observat și atestat de numeroși martori oculari, printre care preoți, credincioși, militari austrieci și chiar guvernatorul Transilvaniei, Sigismund Kornis.

Lăcrimarea icoanei a fost considerată un semn divin și un miracol, care a avut mai multe interpretări posibile. Unii au văzut în lacrimile Fecioarei Maria o expresie a suferinței ei pentru starea grea a poporului român sub dominația străină. Alții au văzut în lacrimile ei o chemare la pocăință și la întoarcerea la credința ortodoxă. Alții au văzut în lacrimile ei o prevestire a unor evenimente viitoare, cum ar fi războiul dintre Imperiul Otoman și Liga Sfântă.

Minunea lăcrimării icoanei a avut un impact mare asupra populației din Transilvania și din împrejurimi. Mulți oameni au venit să se închine la icoană și să ceară ajutorul și ocrotirea Maicii Domnului. Mulți bolnavi s-au vindecat după ce au atins sau au băut apa în care s-au spălat lacrimile icoanei. Mulți pelerini au adus daruri și candele la icoană. Mulți preoți au predicat despre minunea icoanei și au îndemnat la pietate și virtute.

Abuzul lui Sigismund Kornis

Sigismund Kornis era guvernatorul Transilvaniei sub autoritatea împărătesei Maria Tereza. El era un nobil maghiar de confesiune catolică, care avea reședința la Benediugu Dejului. El a fost unul dintre martorii minunii lăcrimării icoanei de la Nicula și a fost impresionat de acest fenomen. El a dorit să aibă icoana în posesia sa și a trimis o delegație la Nicula pentru a o cere. Preoții și credincioșii din Nicula au refuzat să-i dea icoana, dar Kornis a folosit forța militară pentru a o lua cu violență. El a dus icoana la castelul său de la Benediugu Dejului, unde a comandat să se facă mai multe copii după original.

Kornis a încercat să profite de minunea icoanei pentru a-și spori prestigiul și puterea. El a trimis una dintre copiile icoanei la Viena, la împărăteasa Maria Tereza, ca un dar prețios. El a trimis o altă copie la Trnava, în Slovacia, unde era sediul arhiepiscopiei catolice de Esztergom. El a trimis o altă copie la Biserica Iezuiților din Cluj, unde era sediul episcopiei catolice de Alba Iulia. El a păstrat originalul icoanei la castelul său, unde l-a expus într-o capelă specială.

Kornis a încercat să folosească icoana ca un instrument de propagandă și de convertire la catolicism. El a susținut că icoana este o dovadă a recunoașterii Maicii Domnului a autorității papale și a bisericii romano-catolice. El a afirmat că icoana este o copie după o icoană bizantină din secolul al VI-lea, care ar fi fost adusă la Nicula de către Sfântul Luca Evanghelistul. El a negat orice legătură între icoană și meșterul iconar Luca din Iclod sau nobilul Ioan Cupșa. El a încercat să inducă în eroare publicul și să ascundă originea și tradiția ortodoxă a icoanei.

Revenirea icoanei la Nicula

După moartea lui Sigismund Kornis, în anul 1713, originalul icoanei de la Nicula a rămas în posesia familiei sale. În anul 1721, fiica lui Kornis, Anna Maria, căsătorită cu contele Adam Batthyany, a donat icoana Bisericii Piariste din Cluj, unde a fost expusă într-un altar dedicat Maicii Domnului. Aici a rămas până în anul 1948, când comuniștii au confiscat biserica și au transformat-o în muzeu.

În anul 1958, cu ocazia unei expoziții organizate la Cluj, icoana de la Nicula a fost identificată și revendicată de către Biserica Ortodoxă Română. Icoana a fost restituită Mănăstirii Nicula, care fusese reînființată în anul 1948, după ce fusese desființată în anul 1761 de către autoritățile habsburgice. Icoana a fost primită cu mare bucurie și venerație de către monahi și credincioși.

De atunci, icoana de la Nicula se află la Mănăstirea Nicula, unde este păstrată cu mult respect și dragoste. Icoana este praznuita pe data de 15 august, când se sărbatorește Adormirea Maicii Domnului. În această zi, mii de pelerini vin la Nicula pentru a se închina la icoană și pentru a cere binecuvântarea și ajutorul Maicii Domnului.

Semnificația și influența icoanei

Icoana de la Nicula este una dintre cele mai importante și mai iubite icoane din România. Ea reprezintă un simbol al credinței ortodoxe și al identității românești, care a rezistat în fața tuturor încercărilor și persecuțiilor istorice. Ea este o dovadă a prezenței și a lucrării Maicii Domnului în viața poporului român, care a găsit în ea o sursă de consolare, de speranță și de vindecare.

Icoana de la Nicula a avut o mare influență asupra culturii și spiritualității românești. Ea a inspirat numeroase opere literare, artistice și muzicale, care au reflectat frumusețea și harul ei. Ea a fost copiată și răspândită în multe biserici și mănăstiri din țară și din străinătate, unde a fost primită cu venerație și respect. Ea a fost purtată în procesiuni și pelerinaje, unde a adunat mulțimi de credincioși care au dorit să se roage în fața ei.

Icoana de la Nicula este o comoară spirituală și națională, care merită să fie cunoscută și apreciată de toți românii. Ea ne invită să ne apropiem de Maica Domnului cu credință și dragoste, să îi cerem mijlocirea și ocrotirea, să îi mulțumim pentru toate binefacerile ei și să îi urmăm exemplul de viață.