POSTUL PAŞTELUI 2014. Când începe şi care este rolul POSTULUI MARE?

POSTUL PAŞTELUI 2014. Pastele din 2014 este prăznuit pe 20 aprilie. Pastele este sărbătoarea Învierii Domnului. Modul de calculare a datei Sfintelor Paşti s-a stabilit la primul sinod ecumenic, ţinut în anul 325 la Niceea.

Sărbătoarea Paştelui este momentul în care prăznuim “omorârea morţii, sfărâmarea iadului şi începătura altei vieţi veşnice şi săltând îl lăudam pe Mântuitorul, pe cel unul binecuvântat şi preamărit, Dumnezeul părinţilor noştri”. Ca acest lucru să se întâmple cu adevărat şi în noi este nevoie ca sa zicem “fraţilor şi celor ce ne urăsc pe noi şi să iertăm toate pentru Înviere şi aşa să strigam: Hristos a înviat din morţi cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le”, scrie ziarulunirea.ro.

Postul şi rolul lui în viaţa credincioşilor

Precum bine se ştie, postul este reţinerea totală sau parţială de la anumite alimente şi băuturi, pe un timp mai lung sau mai scurt, în scop religios-moral. Aceasta reţinere de la mâncări şi băuturi trebuie însă însoţită şi de reţinerea de la gânduri, pofte, patimi şi fapte rele, ceea ce înseamnă că postul trupesc trebuie să fie însoţit de post sufletesc. Postul este de origine şi instituire divină, de aceea îl găsim practicat din vremuri străvechi, întâlnindu-l aproape în toate religiile şi la toate popoarele.

Purtătorul de cuvânt al Patriarhiei, părintele Constantin Stoica, ţine să sublinieze că postul nu este o "cură de slăbire", ci una a împăcării cu apropiaţii, a rugăciunii şi faptelor bune, după cum spunea şi părintele Ilie Cleopa.
În acest an, Paştele ortodocşilor este în aceeaşi zi cu cel al catolicilor, la fel cum s-a întâmplat în 2010 şi 2011. La fel se va întâmpla în 2017, la 16 aprilie, şi în 2025, la 20 aprilie. Altfel, diferenţa dintre Paştele catolic şi cel ortodox poate varia de la o săptămână la cinci săptămâni, cum s-a întâmplat în 2008.

POSTUL PAŞTELUI. „Este vorba de o postire a întregii fiinţe, nu numai materială ci şi spirituală. Aceasta înseamnă o transformare a noastră din oameni care sunt obişnuiţi cu un mod de viaţă păcătos, în oameni care prin înfrânare, rugăciune, milostenie, pocăinţă, dobândesc gândirea lui Hristos, folosind gândurile, cuvintele şi faptele ca manifestări ale prezenţei iubirii milostive şi smerite a lui Hristos în viaţa noastră. Postul nu este o înfometare, ci este o schimbare a hranei dând prioritate hranei duhovniceşti faţă de hrana materială. Postul care nu este însoţit de rugăciune nu este o lucrare duhovnicească, ci doar un exerciţiu de a cultiva estetic corpul sau din punct de vedere igienic şi medical. De ce? Pentru că rugăciunea este hrana principală a postitorului. Cine se înfrânează de la cele materiale trebuie să sporească rugăciunea şi să intensifice hrana spirituală prin citirea Sfintelor Scripturi, prin spovedanie şi împărtăşanie mai deasă şi prin săvârşirea faptelor de milostenie în mod mai intens”, a spus astăzi, la Sfânta Liturghie, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, potrivit site-ului Patriarhiei Române.

La capitolul tradiţii şi obiceiuri, încă se mai păstrează ritualul ca, înainte de Postul Paştelui, toate rufele să fie spălate, iar vasele trebuie să fie opărite. Tot în această perioadă se spune că nu este bine să se facă nunţi. În a cincea săptămână de post, încep Deniile, dată la care începe curăţenia de primăvară.

POSTUL PAŞTELUI, cel mai aspru dintre cele patru posturi: ce ai voie şi ce nu ai voie să faci

Conform tradiţiei stabilite cu timpul în Biserică, în cursul Postului Mare se posteşte astfel: în primele două zile (luni şi marţi din săptămâna I) se recomandă, pentru cei ce pot să ţină, post complet sau (pentru cei mai slabi) ajunare până spre seară, când se poate mânca puţină pâine şi bea apă; la fel în primele trei zile (luni, marţi şi miercuri) şi ultimele două zile (vinerea şi sâmbăta) din Săptămâna Patimilor.

Miercuri se ajunează până seara (odinioară, până după săvârşirea Liturghiei Darurilor mai înainte sfinţite), când se mănâncă pâine şi legume fierte fără untdelemn. În tot restul postului, în primele cinci zile din săptămână (luni-vineri inclusiv), se mănâncă uscat o singură dată pe zi (seara), iar sâmbăta şi duminica, de două ori pe zi, legume fierte cu untdelemn şi puţin vin. Se dezleagă, de asemenea, la vin şi untdelemn (în orice zi a săptămânii ar cădea), de sărbătorile Aflarea capului Sfântului Ioan Botezătorul (24 februarie), Sfinţii 40 de mucenici (9 martie), Joia Canonului celui mare, înainte şi după serbarea Buneivestiri (24 şi 26 martie), precum şi în ziua Sfântului Gheorghe (23 aprilie), iar după unii şi în Joia Patimilor. La praznicul Buneivestiri (25 martie) şi în Duminica Floriilor, se dezleagă şi la peşte (când însă Bunavestire cade în primele patru zile din Săptămâna Patimilor, se dezleagă numai la untdelemn şi vin, iar când cade în vinerea sau sâmbăta acestei săptămâni, se dezleagă numai la vin).

Odinioară, chiar şi legile statului bizantin asigurau respectul cuvenit postului Păresimilor, interzicând toate petrecerile, jocurile şi spectacolele din acest timp. Postul de alimente este însă fără efect dacă nu este însoţit de milostenie, bunătate, iubire, răbdare şi respect, spune purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, părintele Stoica.

POSTUL PAŞTELUI, adică postul dinaintea Învierii Domnului, este cel mai lung şi mai aspru dintre cele patru posturi de durată ale Bisericii Ortodoxe. De aceea, în popor, este numit, în general, Postul Mare şi aduce aminte de postul de 40 de zile ţinut de Mântuitor înainte de începerea activităţii sale mesianice.

În general, preoţii şi scriitorii bisericeşti privesc acest post ca pe o instituţie de origine apostolică. În primele trei secole, durata şi felul postirii nu erau însă uniforme peste tot. Astfel, după mai multe mărturii, unii posteau numai o zi, în Vinerea Patimilor, alţii două zile, adică în vinerea şi sâmbăta de dinainte de Paşti, alţii trei, o săptămână sau chiar până la şase săptămâni. La Ierusalim, în secolul IV, se postea opt săptămâni înainte de Paşti, pe când în Apus, în aceeaşi vreme, postul dura doar 40 de zile.

De la sfârşitul secolului al III-lea, postul cel mare a fost împărţit în două perioade distincte, cu denumiri diferite: Postul Păresimilor (Patruzecimii), sau postul prepascal, care ţinea până la Duminica Floriilor şi avea o durată variabilă, şi Postul Paştilor (postul pascal), care ţinea o săptămână, din Duminica Floriilor până la cea a Învierii şi era foarte aspru. Abia în secolul al IV-lea, după uniformizarea datei Paştilor, hotărâtă la Sinodul I Ecumenic, Biserica de Răsărit (Constantinopol) a adoptat definitiv vechea practică, de origine antiohiană, a postului de şapte săptămâni, durată pe care o are şi astăzi, cu toate că deosebirile dintre bisericile locale asupra duratei şi modului postirii au persistat după acel moment.

POSTUL PAŞTELUI, cel mai aspru dintre cel patru

Durata de 40 de zile a Postului Paştilor se întemeiază pe o tradiţie vechi-testamentară: potopul, care trebuia să spele Pământul de păcate, a ţinut 40 de zile şi 40 de nopţi; 40 de ani au mâncat evreii mană în pustie, înainte de a ajunge în pământul făgăduinţei; Moise a stat pe munte 40 de zile pentru a primi Legea; ninivitenii au postit 40 de zile pentru a se pocăi; Iisus a postit în munte 40 de zile şi 40 de nopţi înainte de începerea activităţii publice.

Postul Paştilor este nu doar mai lung şi mai important, ci şi cel mai aspru dintre cele patru posturi de durată ale Bisericii Ortodoxe.

În general, în vechime, postul era mult mai aspru decât în prezent. Toate zilele erau de ajunare, adică abţinere completă de la orice mâncare şi băutură până în ceasul al nouălea din zi, spre seară. Exceptate de ajunare erau doar zilele de sâmbătă şi duminică.

POSTUL PAŞTELUI, cum se posteşte

Conform tradiţiei stabilite cu timpul în Biserică, în cursul Postului Mare se posteşte astfel: în primele două zile (luni şi marţi din săptămâna I) se recomandă, pentru cei ce pot să ţină, post complet sau (pentru cei mai slabi) ajunare până spre seară, când se poate mânca puţină pâine şi bea apă; la fel în primele trei zile (luni, marţi şi miercuri) şi ultimele două zile (vinerea şi sâmbăta) din Săptămâna Patimilor. Miercuri se ajunează până seara (odinioară, până după săvârşirea Liturghiei Darurilor mai înainte sfinţite), când se mănâncă pâine şi legume fierte fără untdelemn. În tot restul postului, în primele cinci zile din săptămână (luni-vineri inclusiv), se mănâncă uscat o singură dată pe zi (seara), iar sâmbăta şi duminica, de două ori pe zi, legume fierte cu untdelemn şi puţin vin. Se dezleagă, de asemenea, la vin şi untdelemn (în orice zi a săptămânii ar cădea), de sărbătorile Aflarea capului Sfântului Ioan Botezătorul (24 februarie), Sfinţii 40 de mucenici (9 martie), Joia Canonului celui mare, înainte şi după serbarea Buneivestiri (24 şi 26 martie), precum şi în ziua Sfântului Gheorghe (23 aprilie), iar după unii şi în Joia Patimilor. La praznicul Buneivestiri (25 martie) şi în Duminica Floriilor, se dezleagă şi la peşte (când însă Bunavestire cade în primele patru zile din Săptămâna Patimilor, se dezleagă numai la untdelemn şi vin, iar când cade în vinerea sau sâmbăta acestei săptămâni, se dezleagă numai la vin).

POSTUL PAŞTELUI, interzis la petreceri

Odinioară, chiar şi legile statului bizantin asigurau respectul cuvenit postului Păresimilor, interzicând toate petrecerile, jocurile şi spectacolele din acest timp. Postul de alimente este însă fără efect dacă nu este însoţit de milostenie, bunătate, iubire, răbdare şi respect, spune purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, părintele Stoica.

Postul Paştilor este ţinut şi în Biserica Romano-Catolică, la care are tot durata de 40 de zile, însă nu începe luni, ca la ortodocşi, ci în miercurea numită a Cenuşii (Dies Ceneris), pentru că în această zi se practică presărarea cenuşii pe creştetul capului (rest din ceremonialul penitenţei publice din vechime, moştenit de la evrei). Catolicii dezleagă postul în duminicile Păresimilor, când mănâncă "de dulce".

POSTUL PAŞTELUI: 8 sfaturi ca să nu-ţi pierzi energia în această perioadă

Bea ceai verde

Spre deosebire de cafea, care te stimulează pentru o oră sau două,  perioadă urmată uneori de o cădere de energie, ceaiul verde are un efect mai slab, dar mai îndelungat.

Dacă bei dimineaţa o ceaşcă de ceai verde îndulcită cu miere, oferi corpului tău un plus de energie, pe care îl vei simţi cu siguranţa de-a lungul zilei.

Respectă mesele regulate

Când conţinutul de proteine de origine animală scade din alimentaţia ta zilnică, rezervele de energie ale corpului depind de mesele regulate.

Încearcă să respecţi cele trei mese principale, la care poţi adăuga două-trei gustări de-a lungul zilei: fructe, alune, migdale şi nuci.

Nu mânca pâna ai burta plină

Nivelul glicemiei în sânge, de care depinde energia ta zilnică poate scădea brusc şi după o masă copioasă. Încearcă să mănânci doar cât îţi trebuie, fără să-ţi umpli burta, indiferent dacă mănânci salată de legume sau altă gustare cu conţinut redus de calorii.

Programează cel puţin o masă de verdeţuri pe zi

Asigură necesarul zilnic de vitamine şi minerale cu cel puţin o masă de verdeţuri. Poţi mânca frunze de la orice legumă, însă urizicile şi spanacul au conţinutul nutritiv cel mai ridicat.

Nu este necesar să fierbi îndelung spanacul, poţi adăuga frunze proaspete şi în salate, alături de alte legume de sezon, pătrunjel şi salata creaţă roşie.

POSTUL PAŞTELUI. Dr. Mencinicopschi îţi recomandă top alimente pentru perioada postului. 

POSTUL PAŞTELUI. Reţetele tradiţionale nu prevăd utilizarea aditivilor alimentari, adică a E-urilor şi nici a aromelor, fie ele naturale sau artificiale, spune Dr Mencinicopschi.

"Când se presupune că nu consumăm derivate din carne, lapte, ouă ar trebuie să găsim surse care să înlocuiască derivatele acestora. Ca exemplu, ar fi tradiţionalele mâncăruri făcute din fasole boabe, care preparate corect ne va aduce o cantitate suficientă de proteine, nu aşa cum ar face produsele de origine animala. Însă combinându-le pe acestea cu nucile, care sunt bogate în proteine, sau alte leguminoase, cum ar fi: mazărea, năutul, lintea sau pseudo-cereale, chinoa, care ne ajută să trecem cu bine peste această perioadă, sa nu luăm kilograme în plus şi să nu ne dezechilibrăm nutriţional. Mai mult, legumele şi fructele de sezon sunt o sursă foarte bună de vitamine, de minerale, de antioxidanţi, care ne ajută şi în procesul de detoxifiere.", a declarat recent directorul Institutului de Cercetări Alimentare.

Ce părere are Dr. Mencinicopschi despre mezeluri

"Niciun aliment, inclusiv mezelurile nu pot fi alimente de calitate nutriţională ridicată dacă sunt foarte ieftine. Nu ai cum să faci din materii prime ieftine, alimente de calitate superioară. Dacă devenim mai pretenţioşi şi înţeleg că sănătatea noastră depinde de aceste alimente, chiar vom accepta să plătim cu aceeaşi bani o cantitate mai mică, din produse de timp mezel şi să consum însă un produs de calitate superioară. Mai mult, ar trebui să conştientizăm că denumirile generice ale alimentelor ne aduc mari confuzii. Când spunem mezeluri e ca şi cum am spune oameni, dar sunt 7 miliarde de oameni, fiecare cu identitatea lui. Cine ne spune care mezel este bun? Eticheta lui. Ne place sau nu ne place, trebuie să citim eticheta lui.",  a spus Dr. Menci.

Ce sfaturi are specialistul pentru populaţie

Un prim pas este să învăţăm să citim etichetele, să avem o alimentaţie cât mai echilibrată şi diversificată, fructe si legume proaspete, dar şi produse de origine animală.