Politicienii mari și tari de azi au visat în copilărie să se facă șoferi, preoți, spioni...

O parte dintre politicienii noștri și-au ratat vocația, dacă ar fi să ne luăm după pasiunile pe care le aveau în copliărie și după visurile pe care și le făceau în școala generală.

Unii ar fi putut să fie preoți de țară, dar au ajuns în schimb premieri ai României, alții s-au visat spioni, dar au ajuns să se încurce în secretele periculoase de la Cotroceni.

Dragnea: "Toţi ne doream, la vremea aia, să fim şoferi"

Liviu Dragnea, șeful atotputernic al PSD-ului de azi, vroia în copilărie să se facă șofer de camion când ajunge mare. Dragnea s-a născut în satul Gratia din Teleorman, iar tatăl său era milițian.

Care este prima amintire pe care o aveţi din copilărie? "Prima amintire este la pescuit, pe Dâmbovnic. Aveam 6 ani. Nişte prieteni mai mari m-au luat cu ei la pescuit şi m-au învăţat să pescuiesc cu mâna, cum să mă bag pe la mal şi să prind peştii mai mici, după care am învăţat să prind cu undiţă făcută din trestie. Nu pot să uit o pădurice de pe malul râului Dâmbovnic, căreia noi îi spuneam zăvoi", a povestit Dragnea într-un interviu pentru Weekend Adevarul.

La întrebarea "Ce meserie doreaţi să aveţi când eraţi mic?", șeful Camerei Deputaților de azi a răspuns fără ezitare: șofer. Șofer de camion.

"După care mă visam motociclist. Mă visam în funcţie de ce vedeam. Erau câteva camioane care treceau prin sat la vremea aia. Şi ca să nu se ridice praful, se arunca cu motorină. Trecea un camion, cu o cisternă, şi se arunca motorină. Noi alergam foarte mult după acea cisternă şi toţi ne doream, la vremea aia, să fim şoferi", a explicat Dragnea. Liderul social-democrat și-a urmărit totuși visul și a terminat facultatea de Transporturi la secția autovehicule rutiere.

Elena Udrea: "Spion voiam să mă fac. Îmi suna interesant"

Elena Udrea, fostul consilier de la Cotroceni și ministru al Turismului și Dezvoltării, a mărturisit că visa în copilărie să fie spion.

"Inclusiv spion voiam să mă fac. Îmi suna mie aşa, foarte interesant", a precizat Udrea.

Elena Udrea a avut o copilărie greu încercată de lipsa posibilităţilor materiale. S-a născut în Buzău, în anul 1973, și provine dintr-o familie fără posibilităţi. Tatăl ei a fost şofer de autobuz. Mama, femeie de serviciu la un dispensar din Suceava, apoi taxatoare la societatea de transport public local Buzău. În adolescenţă, Elena Udrea era o fată cuminte şi spune că nu ieşea niciodată din cuvântul părinţilor.

Elena Udrea a vorbit despre copilăria ei în septembrie 2014, la Realitatea TV. Invitată în emisiunea " Deschide lumea", fosta ministresă a vorbit despre adolescenţă, amintindu-şi cum vedea viaţa înainte să cunoască celebritatea.

"Îmi amintesc de copilăria mea cu şi mai mult drag. Mereu am spus că aş retrăi copilăria, indiferent cât de greu a fost, câte lipsuri erau... Era de neconceput atunci să ai ciocolată. Mâncam ciocolată doar de sărbători. Sucuri nici nu vedeai, nici nu găseai, nici nu auzisem de foarte multe astfel de lucuri care acum par normale pentru unii copii, nu pentru toţi, în continuare", a spus Elena Udrea, la Realitatea TV.

Victor Ponta își dorea să devină preot ca bunicul său

Mama fostului premier Victor Ponta a povestit pe îndelete într-o emisiune TV din urmă cu 4 ani cum a arătat copilăria și ținerețea celui care era văzut ca un "mic Titulescu" la momentul intrării în politică.

"El a fost din grădiniță un lider și apoi la școală, în liceu, mai ales când s-a apucat de baschet era o vedetă. El stabilea întotdeauna unde se fac excursiile, el era ghidul și le povestea istoria locurilor vizitate, captând atenția oamenilor", a spus mama lui Ponta.

"Când era mic își dorea să devină preot, ca bunicul său, dar credea că dacă îl va ajuta Dumnezeu poate ajunge ministru. Îi plăcea foarte mult istoria, prin clasă a III-a sau a IV-a citea Spartacus și dintr-odată a început să plângă pentru că murise Gauls Crixus. Eu credeam că va urma Facultatea de Istorie", a povestit Cornelia Naum la emisiunea Sinteza zilei de la Antena3.

Tăriceanu era pasionat de "tot ce avea roţi"

Călin Popescu Tăriceanu, actualul președinte al ALDE și al Senatului, a avut de înfruntat lipsurile unei copilării marcate, după cum avea să povestească, de „sărăcia şi teroarea politică a epocii".

„Am crescut lângă Cişmigiu. Iarna, dormeam cu toţii, claie peste grămadă, într-o singură cameră. Nu aveam bani să încălzim toată toată casa... Ţin minte că mama nu avea bani de palton nou şi îl dădea pe cel vechi la întors“, a povestit el într-un text publicat pe Facebook.

Al doilea om din stat din prezentera pasionat în anii copilăriei de "tot ce avea roți". Mai târziu, în anii 1970, Tăriceanu a cochetat cu modelingul, pozând pentru o revistă de modă masculină.

„De mic, am fost pasionat de tehnică, în mod particular de tot ceea ce avea roţi. Prima bicicletă am primit-o la şase ani, de la naşii mei. Era o bicicletă la mâna a treia (fusese luată cu ani în urmă, la mâna a doua, pentru băiatul lor), fără frâne. Puneam frână cu piciorul şi, în felul ăsta, am făcut praf prima şi singura pereche a mea de tenişi de atunci“, a povestit cel care, în prezent, este cunoscut drept unul dintre cei mai înrăiţi colecţionari de automobile.

Zina Dumitrescu, "mama" modei româneşti, îşi aducea aminte, acum câţiva ani, într-o rememorare din Jurnalul Naţional, despre episodul legat de cariera efemeră a lui Tăriceanu în modă.

"Eram pe bulevard, aproape de Scala şi am văzut doi băieţi venind, din care unul era frumos foc. Era Călin. Pe vremea aceea lucram şi la revista «Modern» (n.r. – revista era, în perioada respectivă, singura publicaţie de modă din ţară). Eram cu redactora şi cu un domn care lucra cu noi. Noi, femei, nu ne-am putut duce, dar l-am trimis pe domn – du-te, te rog, la băiatul ăla şi întreabă-l cine e, ce face şi dacă vrea să colaboreze la revistă. S-a dus, l-a întrebat. Era elev în clasa a XII-a.A acceptat şi a doua zi l-am văzut la redacţie, pe strada Maria Rosetti. Uite aşa a rămas, a lucrat pentru un număr al revistei, i-a plăcut. Era un tip care, ca şi acum, emana nobleţe, educaţie", declara "mama" Zina.

Colaborarea s-a mărginit însă la un singur număr al revistei, în acele pagini viitorul om politic prezentând tendinţele primăvarăvară ale hainelor masculine din anul 1971. Pentru prestaţia lui, tânărul Tăriceanu a fost plătit cu 250 de lei.

Gabriela Firea putea să ajungă însoțitoare de bord

Actualul primar al Capitalei s-a nascut pe 13 iulie 1972, la Bacau, fiind al doilea nascut al unei familii sarace, cu patru copii. Tot aici a absolvit si Liceul de Aviatie „Henry Coanda" care, conform specificului didactic, ar fi trebuit sa-i proiecteze un alt destin.

„Puteam sa fiu insotitoare de bord, dar nu m-a incintat deloc perspectiva. De altfel, profesorii si-au dat seama de inapetenta mea pentru aceasta profesie si m-au orientat spre literatura, cu care aveam unele afinitati", a povestit Firea în urmă cu câțiva ani.

Fosta jurnalistă a avut o copilarie trista, marcata de o saracie lucie si de violenta tatalui. Pe care l-a si parasit de altfel, impreuna cu mama si ceilalti trei frati. Marturisirea ei despre acea perioada este aproape zguduitoare: „Cele mai dureroase momente le-am trait in copilarie si adolescenta. Provenind dintr-o familie mai mult decit modesta si neavind foarte multe din cele necesare la scoala, a trebuit sa ma confrunt cu rautatile celorlalti copii – copiii sint uneori de o cruzime inspaimintatoare – care observau si ca n-am pachetel cu mincare, si ca sint incaltata in pantofi vechi de trei ani, de la sora mai mare, si hainutele saracacioase si multe altele de care ei rideau", își amintea Gabriela Firea într-un interviu din 2005.

"Mama era vinzatoare si tata muncitor necalificat, pe santier. Stateam sase insi intr-un apartament cu doua camere. Mama si-ar fi dat si sufletul din ea pentru noi, daca ar fi putut. Muncea de dimineata pina seara, era extraordinar de harnica si de optimista. Din fericire, i-a dat Dumnezeu sanatate, ca altfel nu stiu cum ar fi facut fata…“

În adolescență, omul care a influențat-o cel mai mult pe viitoarea jurnalistă și politiciană a fost profesorul de limba și literatură română. Așa a ajuns să facă Facultatea de Litere in cadrul Universitatii din Bucuresti, specializarea Stiinta comunicarii.