Pastila pentru suflet - 29 noiembrie - Pilda celui mai de preț bun
Rugăciunea zileiRugăciune către Sfânta Ecaterina„O, Sfântă Mare Muceniţă Ecaterina, bucuria negrăită a îngerilor şi oglinda frumuseţii fecioarelor, ceea ce ai strălucit prin curăţia minţii în chip minunat, tuturor izvorând razele înţelepciunii Soarelui dreptăţii, luminează şi întunericul sufletului meu şi cerul inimii îl încununează cu stele de gânduri îngereşti. Ca o lună te-ai înălţat în întunericul păgânătăţii şi ai atras în jurul tău noi stele ale mărturisirii Cuvântului, pe filosofi şi pe mulţi din palatul împărătesc, făcând bucurie îngerilor pentru pocăinţa acestora. Vistieria cea săracă a inimilor noastre o umple cu talanţii rugăciunilor tale, ca să cumpărăm noi de la Hristos ,,aur lămurit în foc”, ,,veşminte albe” spre a acoperi goliciunea sufletului şi ,,alifie” pentru a unge ochii inimii cei înceţoşaţi de somnul păcatelor. Pe Maica Domnului avându-O mijlocitoare osârdnică înaintea Împăratului vieţii, te-ai învrednicit a intra în cămara Mântuitorului împreună cu fecioarele cele înţelepte şi acum te veseleşti împreună cu îngerii de moştenirea Tatălui Celui Ce cu dreapta Sa te-a împodobit cu strălucita cunună a darurilor Duhului. Fii şi nouă caldă rugătoare către Maica Luminii, ca să umple candelele stinse ale sufletului nostru cu untdelemnul rugăciunii şi să ne arate şi pe noi făclii ale mărturisirii Cuvântului. Amin!”
Gândul zilei
„Cine trăiește prezentul, repară trecutul și cucerește viitorul – părintele Arsenie Papacioc
Știai că?
Odovania reprezintă ultima zi a sărbătorii pe care Sfânta Biserică o prăznuiește. Aceasta se încheie după o perioadă de prăznuire ce a durat câteva zile. În ziua în care are loc odovania praznicului se slujesc din nou cântările și rugăciunile speciale acelei sărbători. Toate sărbătorile mari și cu o importanță religioasă deosebită au odovanie.
Pilda zilei
Cel mai de preţ bun
Odată, au venit niște filosofi la Sfântul Macarie, în pustie, să vadă de ce aleargă atât de mulți oameni să-i asculte cuvântul înțelept. Pasă-mi-te, erau oarecum invidioși, că după ei nu se prea înghesuia lumea. Când au sosit în pustie, au găsit un bătrân sărăcăcios îmbrăcat, cu vorbă curată, dar meșteșugită. Nu prea le-a venit bine filosofilor. Și au început să-l întrebe:
– Macarie – ai citit cutare carte? N-am cetit-o, răspundea Macarie.
– Dar cutare învățat, știi ce a zis despre lume și despre altele?
– Și la acestea, Macarie, răspundea că nu știe.
– Ei însă îl tot întrebau, cu gândul de a-l rușina.
– Atunci Macarie, ghicindu-le gândurile, le-a zis:
– Rogu-vă, îngăduiți-mi să vă întreb și eu ceva.
– Întreabă, părinte, răspunseră ei veseli.
– Fiți buni și spuneți-mi, ce-a fost mai întâi: mintea sau cartea? După oarecare răgaz, răspunseră, oarecum nedumeriți de rostul întrebării: Vezi bine că a fost mintea!
– Nu vă supărați, răspunse Macarie, că eu am ceea ce a fost mai întâi: mintea.
Atunci au priceput filosofii că orice om, dacă-și folosește darul minții dat de Dumnezeu, poate să fie înțelept, cu sau fără prea multă carte.