Paştele în perioada comunismului. Românii mergeau pe ascuns la biserică
În perioada comunistă, Paştele nu era interzis în mod explicit, dar nici nu era recunoscut oficial, iar credinţa românilor a trecut prin grele încercări din cauza faptului că regimul încerca deseori să împiedice sărbătoarea Învierii.
Cei mai mulţi oameni mergeau la biserică în noaptea de Înviere, preparau cozonaci şi ouă roşii şi îşi urau tradiţionalele „Hristos a înviat! Adevărat a Înviat".
Procurarea bucatelor tradiţionale de Paşti era o problemă la vremea aceea - cei mai norocoşi fiind cei care locuiau sau aveau rude în zonele rurale; carnea de miel sau ouăle de Paşti erau astfel mai uşor de procurat.
Ceilalţi stăteau la cozi şi se declarau mulţumiţi dacă reuşeau „să prindă" pui sau să procure un kilogram în plus de zahăr sau făină. Cel mai greu de cumpărat de Paşte era carnea de miel, deoarece în anii '80 era interzis transportul alimentelor dintr-un judeţ în altul.
Românii erau, însă, creativi: îşi procurau un sicriu, îl puneau pe maşină şi astfel nu îi oprea nimeni şi nici nu li se cereau documente. Aşa călătoreau cu acel sicriu, cumpărau miei şi împărţeau după aceea între ei.
Ironia sorţii a făcut ca mulţi dintre liderii comunişti, şi mai ales părinţii şi copiii lor, să respecte – în ascuns, ce-i drept – obiceiurile creştine.
Potrivit documentelor păstrate în arhivele Mitropoliei Olteniei, tatăl lui Nicolae Ceauşescu, Andruţă Ceauşescu, a fost consilier parohial la Scorniceşti până la moartea sa (1969). Într-un mod tacit, chiar şi nomenclaturiştii cei mai convinşi respectau tradiţiile. Cei care deţineau funcţii înalte, în special în partid, magistraţii sau cei care lucrau în Armată ori în învăţământ veneau în număr mic şi discret la biserică, să nu fie văzuţi pentru că riscau să aibă probleme.
O sărbătoare de Paşti în casa Ceauşeştilor însemna o masă simplă, ţărănească, la care erau primiţi strict membrii foarte apropiaţi ai familiei.
Camil Roguski, fost administrator al palatelor şi locuinţelor ceauşiste a povestit pentru Adevărul.ro cum se desfăşurau sărbătorile în familia prezidenţială:
„În casele lor nu intra nimeni altcineva decât familia. Ei, părinţii, copiii şi nepoţii. Nici soţia lui Valentin nu intra. Obiceiurile de acasă erau sfinte şi pentru ei, care au fost nişte ţărani. Ceauşeştii ţineau sărbătorile – de Paşti, de Crăciun – în sufrageria mică, de lângă bucătărie. Aveau pe masă ouă, cozonaci şi foarte multe fructe. La sărbători venea un călugăr care slujea mâncarea. Altfel, eu, unul, în biserică nu i-am văzut”. Casa era pregătită pentru sărbători chiar de către Camil Roguski, împreună cu o echipă din care făceau parte peste 20 de oameni: “Pregăteam totul în amănunt până la întoarcerea Ceauşeştilor de la birou. Totul era verificat de Elena Ceauşescu, o femeie tipicară până la exasperare”.