O nouă înregistrare zguduie gașca generalilor corupți. Cum promiteau Dumbravă și Coldea că șterg sentințe pe bandă rulantă
Realitatea Plus a prezentat o nouă înregistrare bombă din dosarul care îi încriminează pe generalii Florian Coldea și Dumitru Dumbravă. Cel din urmă este surprins când îi explică omului de afaceri Cătălin Hideg mecanismul ștergerii pedepselor. Concret, generalul îi explică acestuia că Laura Codruța Kovesi, pe care o numește „madame”, voia să-i dea zece ani de închisoare, dar el a reușit împreună cu Coldea să o reducă la trei.
Dumitru Dumbravă (D.D.) . Haideți să o luăm așa. Deci… una peste alta… judecătorul a fost absolut fair. Dacă era și prejudiciul acoperit, mergea spre minimum, care însemna 2 ani și 3 luni.
Catălin Hideg (H.R.C).: Din păcate arabii ăia nu au fost serioși, s-au speriat, au cerut niște referințe la un avocat…
D.D: Ă… da, în fine. Deci eu vă spun că e…
T.D.V.: …[neinteligibil]…
D.D: Situația se poate schimba la Curtea de Apel…
H.R.C.: Și ăia au făcut o…
D.D: Dar eu sunt într-o situație nasoală față de avocat, vizavi de plățile care trebuiau făcute și nu s-au făcut. E prima dată când mi se întâmplă așa ceva.
H.R.C.: Știu.
D.D: Eu am încercat să-i spun: „Bă, omu’ e așa, nu știu cum.”. O să facem tot posibilul ă… și-o să gândim… de fapt am găsit deja. Aseară am avut o analiză fix pe speța dumneavoastră.
H.R.C.: Da.
D.D: Și-am pus pe hârtie. Avem o rază, o speranță că să vă… se va… veți putea pleca să vă rezolvați problemele… unde…
H.R.C.: …[neinteligibil-vorbesc în același timp]… Ăsta e… ăsta da, e atât… Din păcate, din cauza asta… Eu i-am zis și lu’ DAN: „Bă DANE, m-am făcut de tot râsul. Dacă omul era pe…”.
D.D: Dincolo de bani, acoperirea prejudiciului e foarte importantă, pentru că noi putem să dăm în jos… de unde e ăsta să mai dăm în jos. Dar trebuie neapărat plătit, acoperit prejudiciul.
H.R.C.: Să mai dăm în jos ce?
D.D: Păi, de la ce s-a dat acuma… pedeapsa.
H.R.C.: Păi …[neinteligibil]… dăm ceva?
D.D.: Nu prejudiciu’…
Dan Tocaci (T.D.V.): Nu, mă, anii, anii, de la ani!
D.D.: Ani!
H.R.C.: A!
D.D: Adică putem să mergem jos cu voioșie …[neinteligibil]… Dar trebuie să se întâmple ceva din momentul ăsta… Ei, oricum, de la 10 ani așa cât visa madame… s-a dus către… mai… adică el putea să dea 2 ani și 3 luni pe fiecare faptă. A dat 3 ani, adică a adăugat…
H.R.C.: Da. N-a dat …[neinteligibil]… n-a dat …[neinteligibil]…
D.D: Ca să nu fie…în ton…
H.R.C.: Dar de ce…
D.D.:…partea de jos, partea de jos.
H.R.C.: Da. Nu. Cred că a făcut… Mai mult de atât nu știu dacă putea, adică…
D.D: Dom’le! Bine, ăsta… ca să înțelegeți, deci ăsta i-a fost student lu’… DORU. Deci a fost unul dintre studenții lui buni, care chiar știe carte, știe meserie. A făcut un compromis absolut rezonabil. Adică repet e… dacă putea să meargă pe maxim, dacă voia să meargă pe maxim, putea să dea fără …[neinteligibil]… că nu dă. 10 ani putea să dea. 10 ani cu un spor și cu asta… ieșeau 12 ani, 12 ani, da.
H.R.C.: Am întâlnit o expresie acolo, la un moment dat a zis că…
D.D: Haideți că a fost elegant.
H.R.C.: A zis că inteligența sau cel puțin școala nu ar fi permis oricui să facă asemenea…
D.D: Vă admiră!(...)”.