O cobră regală încearcă să ucidă un piton. Imagine de coșmar: cum s-a terminat războiul monștrilor
O fotografie surprinde deznodământul unul război între doi șerpi uriași: o cobră regală și un piton reticulat.
Imaginea a fost surprinsă în India. Se pare că cobra regală este cea care ar fi încercat să ucidă și să mănânce pitonul, care în cele din urmă s-a dovedit a fi o pradă prea mare și prea periculoasă.
Cel mai probabil, în timpul luptei, cobra și-a mușcat prada în spatele capului. Veninul cobrei regale este letal, dar nu își face efectul imediat.
Mai mare și mai puternic decât cobra, pitonul a reușit să își ucidă atacatorul prin sufocare.
Apoi, veninul cobrei și-a făcut efectul, iar pitonul a murit la rândul lui. Așa i-a surprins fotograful.
Combatanții:
Cobra regală
Cobra regală (Ophiophagus hannah) este o specie de șerpi veninoși din familia Elapidae. Este singura specie din genul taxonomic Ophiophagus (în limba greacă înseamnând „mâncător de șerpi”, denumire îndreptățită deoarece hrana cobrei regale este compusă numai din șerpi și sopârle). Reprezentanții acestei specii sunt cei mai lungi șerpi veninoși din lume, cu o lungime de până la 5,6–5,7 m.
Cobra regală este răspândită pe un areal întins în regiunile cu păduri tropicale, dar poate apare și pe plantațiile din Asia de Sud Est. Acest areal se întinde din sudul și estul Indiei, Indochina de sud, Indonezia, Malaezia, Myanmar până pe insulele Filipine.
Veninul cobrei este o neurotoxină care are doza letală DL501,2–3,5 mg /kg. greutate coprporală. Din cauza cantității mari de venin inoculat mușcătura cobrei regale este de regulă mortală. Simptomele tipice care apar sunt: tumefierea intensă a locului mușcat, care se extinde, dacă cel mușcat nu este imediat tratat, moartea survine prin asfixie, după 20 de minute, au fost semnalate și cazuri când cel mușcat a murit după 12 ore. Se cunosc până în în anul 1191, 35 de cazuri, când omul a fost mușcat de șarpe, din care 10 au fost cazuri mortale.
Pitonul reticulat
Pitonul reticulat (Broghammerus reticulatus) este o specie de șerpi neveninoși, constrictori, din familia pitonilor (Pythonidae), răspândit în pădurile tropicale, liziere și pășunile adiacente din Sudul Asiei, care se hrănesc cu mamifere medii sau mari și cu păsări (pe care le omoară prin sufocare, încolăcindu-se în jurul lor); este unul dintre cei mai lungi șerpi din lume, având o lungime de 4–9 m și o greutate de 90–140 kg, însă poate atinge o lungime de 10 m.
Până la sfârșitul secolului al XIX pitonul reticulat era considerat comun în unele orașe mari din Asia, în special în Bangkok. Aria de distribuție acoperă, practic, toată Asia de sud-est: Bengal, Bangladesh, Birmania, Thailanda, Cambodgia, Laos, Vietnam, Malaezia, Brunei, Filipine și Indonezia (cu excepția Noua Guinee).
Hrana sa constă în principal din mamifere medii sau mari și păsări. Pitonii de talie mică (3–4 m) vânează, în principal, șopârle, șobolani, alte rozătoare. Specimenele mai mari atacă prăzi diverse: viveride (binturongi, civete), maimuțe, cervide (cerbi), porci sălbatici, păsări mari. În apropiere locuințelor umane se hrănesc, de asemenea, cu câini, pisici, păsări de curte.
Printre prăzile cele mai mari mâncate a fost un urs malaiez (Helarctos malayanus) de 23 kg ucis de un piton reticulat de 6,95 m și digerat în 10 săptămâni. Au fost raportate prăzi mai mari. Prăzile cele mai frecvente măsoară aproximativ ¼ din lungimea șarpelui, dar depășesc adesea greutatea sa. Ca toți pitonii el ucide prin constricție.
Ei pot ucide și mănâncă oameni, cu toate că acest lucru este foarte rar.