Ne aflăm, de fapt, în anul 12017? Teoria-şoc care ar putea schimba calendarul actual
Suntem în anul 2017? Reprezintă faptele unor profeţi antici nişte evenimente importante pentru istoria globală a omenirii ce au dus la crearea unor religii regionale? Am putea avea vreun calendar comun care să aibă la bază un eveniment ce a avut un impact cu adevărat global şi pe care l-am putea folosi în viitorul îndepărtat atunci când omenirea se va îndepărta de religie şi se va apropia tot mai mult de ştiinţă şi va învaţă să convieţuiască în pace ?
Calendarul Holocen-calendarul ce ar putea fi utilizat în viitor
Până la urmă, ce eveniment ar putea fi mai relevant pentru istoria lumii decât faptele unor profeţi antici?
Calendarele actuale, mai ales cel gregorian care insistă că ne aflăm în mod eronat în anul 2017, ne distorsionează perspectiva noastră asupra istoriei ca specie umană. Ne trebuie un “an 1” în care s-au desfăşurat evenimente ce ne-a definit drept cea mai inteligentă şi evoluată specie de mamifere care a existat vreodată în istoria planetei Pământ.
În 1993, savantul Cesare Emiliani a propus un nou calendar: Calendarul Holocen (cu acronimul HE de la “Holocen Era” sau “Human Era”).
În concepţia acestuia, anul 12 000 i.en. (din perspectiva calendarului gregorian) ar trebui să fie anul 1. Acesta consideră că ar trebui să măsurăm timpul de la debutul Holocenului (era geologică curentă) şi că momentul care ne-a definit ca specie a fost Revoluţia Neolitică când oamenii au început să provoace schimbări asupra suprafeţei Pământului, acţiunile acestora începând să aibă efecte asupra mediului.
Neoliticul a fost perioada când oamenii, din vânători-culegători, au devenit agricultori şi crescători de animale care s-au sedentarizat, construind aşezări.
Holocenul reprezintă de astfel întreaga istorie a activităţilor omului cu impact asupra ecosistemului (căci în această perioada, specii de mamifere ca mamuţii sau smilodinii au dispărut), era geologică când oamenii au devenit răspândiţi pe toată planeta. Acum 12 000 de ani , numărul total al populaţiei umane crescuse la 2 milioane la nivel global.
Dar momentul cel mai definitoriu pentru specia umană a fost acela când oamenii au început să construiască, să clădească structuri artificiale, ce demonstra capacitatea acestora de a se organiza şi de a se diferenţia de celelalte specii de mamifere. Anul 10 000 i.en. reprezintă graniţa dintre Preistorie şi Istorie.
Acum 12 000 de ani, pe înălţimile Anatoliei (Turcia de azi), vânători-culegători fără să cunoască tehnicile de agricultură sau tainele metalurgiei, cu unelte din piatră şi lemn, au construit o megastructură circulară din piatră cu un acoperiş susţinut de coloane masive din piatră de 6 metri înălţime şi cu o greutate de 40 de tone, decorate cu pictograme şi figurine animalice sculptate.
Lucrările au fost lente, construcţia durând 2000 de ani. Din generaţie în generaţie, localnicii lucrau la această structura masivă din piatră din simţul datoriei, fiecare individ având sarcina lui.
Nu se ştie sigur dacă structura în sine reprezintă un sanctuar care să ateste existenţa primei religii organizate, dar cert e că oamenii începeau să fie organizaţi, iar organizarea comunităţii a fost un prim pas spre crearea civilizaţiei aşa cum o cunoaştem. Acest sanctuar poartă numele de Göbekli Ţepe.
Iar construirea acestuia a avut loc cu 7000-8000 de ani înainte de construirea marilor piramide egiptene sau a monumentului circular Stonehenge.
Sursa: historia.ro