Copiii din alte lumi. Misterul lui Dorothy, fetița de 3 ani care vorbea cu mumia egipteană
Pe când avea 3 ani, Dorothy Eady a căzut pe scările casei în care locuia. Speriată, mama ei a ridicat-o de pe jos leşinată şi a chemat în grabă doctorul de familie, care după ce a examinat-o amănunţit, a declarat că fetiţa murise. Dar o oră mai târziu, când s-a întors pentru a completa certificatul de deces, medicul a găsit-o pe fetiţă jucându-se cu păpuşa, în pătuţul ei. Se întâmpla în îndepărtatul 1907.
Din momentul acela, Dorothy a început să aibă vise din ce în ce mai frecvente, în care vedea o clădire foarte mare, cu coloane, înconjurată de o grădină splendidă, plină de flori şi de copaci maiestuoşi. De multe ori, fără nici un motiv aparent, părinţii ei o găseau plângând. Când o întrebau de ce plânge, copila le răspundea că dorea foarte mult să se întoarcă înapoi, acasă, dar că nu ştia unde se găseşte acel loc.
Într-o bună zi, doamna Eady, mătuşa ei, le-a dus pe Dorothy şi pe sora sa la British Museum, ca să vadă sălile cu antichităţi. La început, Dorothy le-a urmat bombănind, supărată că fusese luată dintre păpuşi, dar imediat ce a intrat în galeria unde erau expuse mumiile egiptene, a început să alerge de colo-colo, ţipând strident, îmbrăţişând picioarele statuilor pe care le întâlnea. Apoi s-a dus lângă o mumie închisă într-un sicriu cu fereastră de sticlă şi s-a aşezat pe jos, lângă el. Când mătușa i-a spus că trebuie să plece acasă, a început să plângă în hohote şi să strige: "Lasă-mă în pace, aceştia sunt părinţii mei!".
La câteva luni de la acest incident, Dorothy a primit în dar de la tatăl ei o enciclopedie pentru copii, dar nu s-a interesat decât de partea dedicată Egiptului, cerându-le celor din jur să îi citească toate capitolele referitoare la această ţară. Peste câteva zile, n-a mai avut nevoie de ajutor. Fetiţa a învăţat să citească cu o rapiditate uluitoare, pentru că îşi dorea cu ardoare să descifreze singură pasajele favorite din carte. Într-o zi, mama ei a surprins-o privind cu lupa imaginea unei hieroglife. "Degeaba ştii să citeşti", i-a spus ea, "nu vei putea niciodată să înţelegi ce este scris într-o limbă pe care nu o cunoşti". Calmă, Dorothy, care pe atunci avea şase ani, i-a răspuns: "Ba da, o cunosc, dar am uitat-o".
În altă zi, pe când răsfoia nişte reviste ilustrate aduse de tatăl ei, Dorothy a rămas uluită în faţa unei fotografii ce reprezenta palatul unui rege egiptean. S-a dus în biroul tatălui ei şi i-a spus: "Uite! Uite casa mea! Acolo am locuit, dar unde a dispărut grădina?". Iritat, tatăl i-a cerut fetiţei să nu mai mintă când e vorba de Egipt, explicându-i că nu avea cum să fi mers vreodată în interiorul acelei clădiri aflate în ruină şi vechi de câteva mii de ani şi nici că ar fi putut exista vreo grădină acolo, pentru că se afla în plin deşert.
La 29 de ani, Dorothy s-a măritat cu un tânăr egiptean, pe care l-a întâlnit la Londra, pe nume Iman Abdel Meguid, şi a plecat cu el în Egipt. La puţin timp după nuntă, a început să aibă viziuni cu regele Seti, mama, dar şi socrul ei fiind martori la câteva dintre ele, scrie Formula AS. În unele nopţi, se trezea pentru a scrie în mod automat, ca şi cum i-ar fi fost dictate, mesaje stranii, formate din hieroglife. Într-o viziune i-a apărut un personaj nobil care se numea Hor-Re, şi care i-a spus că într-o altă viaţă ea trăise în Egipt şi că pe atunci o chema Bentreshyt.
În sfârşit, pe 3 martie 1956, Dorothy, divorţată de mult timp, în vârstă pe atunci de 52 de ani, a mers în oraşul lui Seti, Abydos, pe care îl considerase întotdeauna drept adevărata sa casă. Acolo a luat numele de Omm Seti, pe care l-a purtat până la sfârşitul vieţii. Cercetările sale au dus la descoperirea, în jurul palatului, a unei grădini uriaşe, pe care o descrisese în mod amănunţit încă de pe vremea când era un copil care nu ştia absolut nimic despre Egipt.