Mormântul unei tinere din Arad e loc de pelerinaj. Povestea stranie a ”Stigmatei din Bocsig”
Mormântul unei tinere care a murit în Arad în 1939 a devenit loc de pelerinaj pentru credincioşi din toată lumea. Rafila Găluț este cunoscută drept „fecioara stigmatizată”, deoarece în timpul scurtei sale vieți, pe pielea ei ar fi apărut răni cunoscute drept stigmate.
În urmă cu aproape o sută de ani, în comuna arădeană Bocsig a trăit Rafila Găluț, cunoscută drept „fecioara stigmatizată”, deoarece în timpul scurtei sale vieți, pe pielea ei ar fi apărut răni cunoscute drept stigmate ale Mântuitorului. În urmă cu doi ani, au fost reluate demersurile pentru ca tânăra din Bocsig să fie venerată pentru sfințenia în care a trăit, prin beatificare, scrie pressalert.ro.
Potrivit News.ro, credincioşii vin să se roage la mormântul fetei, iar o dată pe an este organizat un pelerinaj de către Biserica Greco-Catolică a Banatului, care a început procedurile de beatificare la Vatican. Preotul paroh din Bocsig, Gheorghe Tomoioagă, a declarat că mormântul Rafilei, aflat în sat, a devenit tot mai căutat de credincioşi după ce Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, a început, în 2015, procedurile de beatificare la Vatican.
O viață de sfântă
Rafila Găluț s-a născut la 8 februarie 1910 și a fost botezată două zile mai târziu la biserica greco-catolică „Sf. Gheorghe” din comună. De mică a fost apropiată de biserică dar cum avea o sănătate șubredă, nu s-a putut călugări la vârsta de 21 de ani, așa cum și-a dorit. Viața evlavioasă și ascetică pe care a dus-o a fost însă o adevărată pildă pentru întreaga comunitate greco-catolică din localitate.
Se spovedea cel puțin o dată pe lună, primea foarte des Sf. Euharistie, participa la Sfânta Liturghie și la diferite devoțiuni ale bisericii greco-catolice, precum Sf. Rozar, Calea Crucii, Adorația euharistică, novenele către Sf. Anton de Padova și Sf. Tereza de Lisieux și s-a apropiat de Dumnezeu prin rugăciune, extaz, viziuni și...stigmate. Se spune că de la aceeași vârstă a purtat stigmatele – rănile Mântuitorului – cu întreruperi, timp de opt ani, până la sfârșitul vieții, și a avut mai multe viziuni cu Maica Domnului, care îi vorbea, sau cu Iisus Christos.
11 noiembrie 1933 – prima semnalare a stigmatelor Rafilei
Exact în urmă cu 84 de ani, la 11 noiembrie 1933, preotul Petru Vancu, parohul locului, a fost primul care a semnalat Episcopiei Lugojului stigmatele Rafilei. Ulterior, mai mulți medici trimiși de Episcopia Lugojului au văzut acele stigmate, le-au descris dar nu au reușit să explice apariția lor. Rafila, considerată „ființă favorizată de Dumnezeu”, a răspuns mai multor întrebări despre stigmatele sale și viziunile pe care le avea iar răspunsurile au fost prezentate episcopului greco-catolic Alexandru Nicolescu, care, încă din 1934, a trimis toate documentele cardinalului Luigi Sincero, la Vatican.
În același an, stigmatele au apărut chiar în prezența unor medici și a episcopului Alexandru Nicolescu, în timp ce Rafila se afla la reședința episcopală din Lugoj. Atunci, Rafila s-a închinat la icoana Maicii Domnului din localitatea cărășeană Scăiuș, considerată făcătoare de minuni și vestită pentru frumusețea ei, care fusese adusă în pelerinaj la catedrala greco-catolică din Lugoj. Tot în 1934, La 30 septembrie și la 15 octombrie, în vreme ce Rafila Găluț purta stigmatele, icoana Maicii Domnului din Scăiuș a lăcrimat, martori oculari povestind că miracolul a fost văzut de zeci de locuitori ai așezării.
Rănile apăreau din când în când, pe frunte, pe cele două palme, pe coastă și pe picioare iar Rafila spunea că Maica Domnului îi dădea de veste de fiecare dată. În ultimii trei ani ai vieții, din 31 ianuarie 1936 până în 15 aprilie 1939, stigmatele Rafilei au sângerat din două în două săptămâni câte trei zile, până când scurta ei viață a luat sfârșit.
Demersuri pentru beatificarea Rafilei
O nouă cercetare a vieții Rafilei Găluț a fost făcută în 1948, când episcop greco-catolic al Lugojului era P.S. Ioan Bălan, iar P.S. Ioan Ploscaru a continuat să strângă documente despre fecioara stigmatizată după ce a fost eliberat din pușcărie, în anii de clandestinitate, când biserica greco-catolică era interzisă.
Demersuri oficiale au fost reluate după ce biserica greco-catolică a fost din nou recunoscută, tot Episcopia Greco-Catolică din Lugoj fiind cea care s-a ocupat de întocmirea documentației necesare pentru beatificarea Rafilei, pentru a fi venerată de biserica de care a aparținut.