Minunea săvârşită de un mare călugăr român. "Era imposibil să se întâmple aşa ceva"

Mulţi dintre pelerinii care ajung la mormântul lui Arsenie Boca de la Mănăstirea Prislop din Ţara Haţegului, povestesc că, ori de câte ori au nevoie de sprijin, părintele le vine în ajutor, arătându-le calea pe care trebuie să o urmeze şi ajutându-i să treacă mai uşor peste greutăţile vieţii.

Una dintre aceste mărturii este cuprinsă în cartea „Părintele Arsenie Boca mi-a schimbat viaţa. Mărturii. Minuni", apărută la Editura Ortodoxia în anul 2014 (ediţie îngrijită de Vlad Herman):

„După ce m-am căsătorit şi am rămas însărcinată, având multe probleme cu sarcina şi cu sănătatea, la un moment dat, nu ştiam dacă voi reuşi să mai ajung să dau viaţă copilului sau voi pieri şi eu. M-am rugat disperată Părintelui Arsenie Boca.

Am născut copilul şi m-am vindecat. La câteva luni de la naştere, având probleme de zece ani cu coloana, nu mai puteam merge în picioare. Abia călcam pe vârfuri, călcâiele nu le mai puteam pune în pământ. Am aflat de pe Facebook că o cunoştinţă din Timişoara urma să meargă la mormântul Părintelui (eu fiind în Bucureşti).

A doua zi eram programată la RMN, la coloană. Am sunat-o şi am rugat-o doar puţin să se roage şi pentru mine când va ajunge acolo, pentru că urma să ajung să mă operez la coloană. În gândul meu mă rugam Părintelui Arsenie şi Maicii Domnului că, dacă Dumnezeu vrea să mă operez, mai bine să îmi dea un copil (am născut prin operaţie de cezariană prima dată) decât o operaţie la coloană sau în altă parte.

În mod miraculos, de când cunoştinţa mea a ajuns la mormântul Părintelui Arsenie Boca şi s-a rugat, durerile au dispărut, iar la RMN totul era perfect, deşi aveam o discopatie de zece ani şi se bănuia o hernie de disc. Oasele şi cartilajele nu se puteau aşeza singure la loc într-o singură zi. După câteva luni, am rămas însărcinată cu al doilea copil fără a planifica acest lucru. Medicul îmi sugera la fiecare control să fac avort, deoarece îmi riscam viaţa.

A fost o sarcină cu multe probleme, am fost la un pas de moarte şi eu, şi copilul, deoarece vechea cicatrice se putea desface în orice moment... Medicii spuneau că am avut multă şansă că nu am murit. Eu ştiu că a fost ajutorul Părintelui", povesteşte Raluca.