Mihai Eminescu, între romantism și jurnalism
Copiii și adolescenții zilelor noastre resping șabloanele și generalizările. Au personalitate puternică, își exprimă deschis punctele de vedere, argumentându-și ferm opiniile. Adeseori, o fac mai bine decât adulții, care consideră suficient un autoritar ”pentru că așa trebuie”. Subiectul ”Mihai Eminescu, între romantism și jurnalism” poate deveni un exemplu.
Ales laitmotiv pentru Ziua Culturii Naționale de către Centrul Cultural ”Ștefan Iordache”, a adus laolaltă elevi și profesori din școlile și liceele sectorului 5, actori consacrați de la Teatrul Excelsior, artiști, studenți la UNATC și jurnaliști.
Dezbaterea ”Mihai Eminescu, între romantism și jurnalism” nu a fost o manifestare festivistă, anostă, care să lase impresia unei datorii împlinite față de încă o zi de sărbătoare națională. A fost o confruntare de idei, de opinii, care a lăsat să iasă la suprafață exact atitudinea de care România se plânge că duce lipsă: mândria pentru valorile sale.
Un profesor spune că Eminescu e studiat de elevi dincolo de necesitate. Spune că e citit pentru că e iubit. Altul explică atenția adolescenților pentru romantismul eminescian prin dorința tinerilor aflați la vârsta primei iubiri de a-l mima pe Eminescu în a-și exprima sentimentele.
E contrazis imediat de o elevă care respinge ideea de ”a fi reduși la simpli adolescenți îndrăgostiți”. Ea susține că tinerii care-l iubesc pe Eminescu o fac pentru că înțeleg perfect filosofia acestuia, pentru că au învățat să-i descifreze tainele, dincolo de superficial. Jurnaliștii prezenți accentuează latura mai puțin cunoscută a lui Eminescu, pe aceea de prolific publicist politic, critic virulent imbatabil, deosebit de bine documentat în materiile politicii interne și internaționale, economie, geopolitică.
Tonurile se înmoaie sub acordurile chitarei lui Andrei Păunescu și voci sublime, inclusiv cea a jurnalistului de știri de la Realitatea TV, Claudiu Popa. Liniile ascuțite ale discursurilor argumentate se îndulcesc și ele pe planșa cu nisip, modelat de Mariana Pachis în tehnica sand art, nuanțele de verde și albastru făcând treceri line între ”Sara pe deal”, ”Lacul” și ”Luceafărul”.
Interpretările lirice ale studenților UNATC Gloria Melu, Bianca Mihai, Carla Mihai, Răzvan Enciu și Andrei Bibire au contrastat cu vocile cristaline a cappella a două micuțe surori de la școala gimnazială din cadrul Liceului Dimitrie Bolintineanu, îmbrăcate în costume naționale. Profesoara Anca Nițoiu, avea ochii în lacrimi ascultându-le.
Actorii Teatrului Excelsior au ridicat și coborât cortina acestui eveniment, printr-un colaj eminescian realizat de Adrian Gădaru, în interpretarea actorilor Dan Clucinski, Ovidiu Usvat, Silvana Ionescu, veronica Popescu și Stelian Milu.
Manifestarea, ai căror parteneri au fost Primăria Sectorului 5, Realitatea TV și realitatea.net, a durat prea puțin. Timpul dedicat unor astfel de evenimente merită expandat, căci există și rezervoare umane, există și interes pentru a le descoperi. Cultura noastră merită mai mult decât o Zi Națională.
Dacă Centrul Cultural ”Ștefan Iordache” pentru aceste motive a fost creat, atunci începuturile sunt promițătoare. Merită precizat autorul manifestării pentru că selecția elevilor și profesorilor a fost una deosebită. De altfel, merită meționați cu toții: Colegiul Național ”Gheorghe Lazăr” – prof. Dragoș Păduraru și elevii Irina Ioniță (cl. a X-a), Lucian Florescu (cl. a Xll-a), Maria Dumitrescu (cl. a X-a), Valentina Stan (cl.a Xll-a); Școala Gimnazială Mircea Sântimbreanu – prof. Alina Karina Nițu și elevele de clasa a Vlll-a Ioana Balint, Andreea Voicu și Iulia Costache; Școala Gimnazială nr.280 – prof. Nicoleta Kuttesh și elevii de clasa a Vll-a Alexandru Dianu și Teodora Olariu; Școala Gimnazială nr. 131 – prof. Sofia Dobra, distinsă cu Meritul pentru Învățământ în Grad de Cavaler; Liceul Teoretic ”Ștefan Odobleja” – prof. Mihaela Ene și elevii Alexandra Nicolae (cl. a X-a), Andrei Alexandru (cl. a Xl-a).