„Lenuța Păsărică a lui Briceag”. Istoria neromanțată a Elenei Ceaușescu - „geniul răului” și una dintre cele mai hulite femeie din România comunistă

Lenuţa provenea dintr-o famile de ţărani săraci, aşa cum avea să mărturisească. Tatăl său se numea Nae, iar mama Alexandrina. Aveau patru hectare de pământ şi o casă ţărănească de locuit, scrie Adevărul.

Tatăl Lenuţei era poreclit „Briceag” fiindcă pentru a-şi rotunji veniturile familiei a început să vândă bricege, cuie, ace, aţă, un soi de magazin gospodăresc al vremii. Lenuţa era la rândul său poreclită „Păsărica”, dintr-un motiv oarecum intim: la un moment al vieţii ei s-a aflat că nu purta lenjerie intimă. 

Era înaltă şi tăcută, preferând să stea, mărturisea preotul satului, ore întregi în clopotniţă şi să se uite după păsări sau să facă plimbări prin pădure. „După Revoluţie, au ieşit la iveală, însă, câteva zvonuri din partea locului, care păreau să i se potrivească.

„Era subţire şi înaltă. Iar în sat, i se spunea „Păsărica”. Şi asta fiindcă nu obişnuia să poarte chiloţi”, preciza  Edward Behr în lucrarea sa „Kiss the Hand You Cannot Bite”. 

Personalitatea i se potrivea perfect lui Nicolae Ceauşescu, copilul din Scorniceşti care este descris aproape în acelaşi mod, tăcut, introvertit, cu un defect de vorbire care îl făcea să fugă de ceilalţi. Lenuţa nu a făcut mai mult de patru clase. La fel ca viitorul soţ, nu avea o înclinaţie către învăţătură fiind o elevă slabă. De altfel nici părinţii nu-şi doreau să devină o intelectuală. După cele patru clase absolvite au ţinut-o pe lângă casă.

Textilista care s-a iubit cu fratele lui Nicolae Ceauşescu  

Abia la 17 ani, Lenuţa se desprinde de casa părintească şi, la fel ca Nicolae, pleacă către Bucureşti, locul unde toţi sperau să-şi câştige pâine, având în vedere sărăcia satelor din Câmpia Română. În 1936 ajunge ucenică, adică muncitor necalificat la uzinele de textile Lantex. 

A fost adusă în capitală de Gogu Petrescu, fratele ei mai mare. În timp ajunge textilistă cu acte în regulă şi se apropie de cercurile comuniste, tot datorită fratelui ei Gogu. De altfel Gogu a fost şi arestat o perioadă înainte ca Lenuţa să ajungă la Bucureşti pentru activitatea sa în Partidul Comunist. 

Aşa l-a cunoscut pe Marin Ceauşescu, viitorul său cumnat. Unul dintre membrii anturajului său scria că Lenuţa s-a iubit cu Marin Ceauşescu înainte să-l cunoască pe Nicolae. Aşa a ajuns în „Cercul Cultural Muncitoresc” şi mai apoi în 1937 devenea membră a Partidului Comunist Român.

Nu a participat însă la nicio acţiune, deşi ulterior în anii 70 au fost trucate poze care-i plasau pe soţii Ceauşescu la mari mitinguri muncitoreşti.  Nu a fost de altfel nici în vizorul autorităţilor, tocmai fiindcă nu desfăşura acţiuni notabile în ilegalitate. La fel ca Nicolae Ceauşescu, era o tânără de la ţară, pierdută în Bucureştiul cosmopolit şi care nu a reuşit să se adapteze.   

Amor muncitoresc la Jilava şi mariaj sărbătorit cu ţuică şi brânză  

Lenuţa Petrescu sau Elena Petrescu cum avea să-şi spună în Bucureşti, nu părea să aibă în faţă un viitor prea strălucit. Era o simplă textilistă, iar partidul din care făcea parte era o grupare marginală, cu puţini membri, scos în afara legii.  Soarta a făcut însă ca Lenuţa lui „Briceag” din Petreşti să se întâlnească cu Nicolae Ceauşescu, ucenicul cizmar din Scorniceşti.

Cei doi s-au întâlnit prima dată la un bal muncitoresc. Pe 13 august 1939, muncitorii din industria textilă, pielărie şi încălţăminte au organizat un bal proletar în Parcul Veseliei din Ferentari. Erau peste 1.000 de participanţi, cel puţin aşa spuneau agenţii Siguranţei infiltranţi printre muncitori. 

Evenimentul serii era gala concursului de frumuseţe ce avea să o desemneze pe „Regina Muncii”. Câştigătoarea nu era neapărat cea mai frumoasă, ci exact cea care reuşea să vândă, pe loc, cele mai multe cărţi poştale.  Lenuţa era implicată în concurs şi a fost remarcată de tânărul Nicolae Ceauşescu, deja membru al comisiei centrale a tineretului comunist.

Atras de Lenuţa, acesta ar fi luat bani de la măcelarul Iftimie Iliescu şi a reuşit să cumpere suficient de multe cărţi poştale în aşa fel încât Elena Petrescu să ajungă „Regina Muncii”.  Gestul tandru a impresionat-o decisiv pe Elena Petrescu. Cei doi aveau să formeze un cuplu. La un moment dat, în 1940, Ceauşescu ajunge după gratii, din cauza activităţilor sale în ilegalitate. Este internat la Jilava.

Dragostea dintre cei doi era însă năvalnică. Elena vine să-şi viziteze iubitul la puşcărie. Deşi era interzis membrilor de partid să aibă legături amoroase în puşcărie, Nicolae a ignorat totul pentru Lenuţa lui „Briceag”. Ba chiar a reuşit să mituiască un gardian pentru ca cei doi să poată beneficia de momente de intimitate.

Mai precis, Ceauşescu pleca sub pază să fie consultat de un dentist. Se opreau la o casă conspirativă. Ceauşescu se întâlnea cu Lenuţa, iar gardianul aştepta afară ca cei doi tineri comunişti să-şi isprăvească amorul. Iar lucrurile s-a repetat de mai multe ori. Partidul a reacţionat şi a deposedat-o pe Elena din funcţiiile mărunte pe care începuse să le deţină în partid.

Tot pe atunci şi-a pierdut şi locul de muncă în fabrică. A rămas însă fidelă lui Nicolae Ceauşescu, iar după ce acesta a ieşit din puşcărie a continuat relaţia şi a introdus-o din nou în structurile partidului. În anul 1947, cei doi s-au şi căsătorit.

Era luna decembrie, frig, Lenuţa însărcinată în luna a şaptea cu Valentin Ceauşescu. Ca doi comunişti sadea, cei doi s-au căsătorit doar civil, fără preot, fără ceremonie religioasă.  Au sărbătorit evenimentul, tot muncitoreşte, cu un kilogram de brânză sărată şi o sticlă de rachiu. Ceauşescu a reuşit să se strecoare tot mai sus în structurile de partid, trăgând-o după el şi pe Lenuţa lui „Briceag”. În cele din urmă au ajuns cuplul care a condus destinele României comuniste timp de mai bine de trei decenii.