Judecătorii CCR, erori grave în motivarea deciziei privind efectuarea SRI a supravegherii tehnice

Mai exact, potrivit jurnalistei Sorina Matei, care a prezentat pe blogul său aceste erori, în motivarea celor șapte judecători CCR sunt indicate capitole din Coduri de Procedură Penală ale Germaniei, Suediei, Slovaciei, Cheiei sau Luxemburgului, toate fiind greșoite. Niciunul dintre ele nu se referă la exercitarea supravegherii tehnice.

De exemplu, scrie sursa citată, un articol indicat de Curtea Constituțională în Codul de Procedură Penală al Germaniei nu există, unul indicat ca exemplu în Codul de Procedură Penală a Suediei nu se referă de fapt la executarea supravegherii tehnice, iar secțiunea prezentată tot ca model din Codeul de Procedură Penală al Slovaciei se referă la martori. Totodată alte articole din Codurile Cehiei și Luxemburgului sunt și ele greșite, unul dintre ele referindu-se la reținerea/deschiderea unui pachet/transport, iar celălalt la operațiunile de infiltrare făcute în investigațiile penale, nicidecum la acțiunile de punere în executare a supravegherii tehnice.

Alte articole indicate de cei șapte judecători de la CCR în motivare fac referire chiar și la colaborarea organelor judiciare cu serviciile de informații interne din statele respective.

O altă țară dată drept exemplu în motivare este și Bulgaria: “Sunt relevante, în acest sens, dispozițiile art. 172 alin. (1) din Codul de Procedură penală al Bulgariei”.

Alineatul 1 al articolului 172 din Codul de Procedură Penală al Bulgariei din 2011 indică mijloacele speciale de informații, dar și organele ce pot livra aceste informații din mijloace speciale de supraveghere, arătând chiar în textul de lege că se poate folosi un ofițer sub acoperire. Același Cod de Procedură Penală prezintă și cine sunt ofițerii sub acoperire indicați, pe lângă judecători, procurori și investigatori: un ofițer din Ministerul de Interne sau de la National Intelligence Service.

Totodată, este folosit în motivarea CCR și Codul de Procedură Penală al Italiei, folosind articolele 267 și 268. Potrivit articolului 268, alineatul 3 bis., “când se procedează la interceptarea unor comunicații informatice sau telematice, procurorul poate dispune ca operațiunile să fie desfășurate și prin intermediul unor echipamente aparținând unor agenți privați”.

Însă, mai arată sursa citată, articolele 118 bis, 256 bis, 270 bis și 497 bis din Codul de Procedură Penală al Italiei fac referire la relația dintre autoritățile judiciare și serviciile de informații italiene:

- Instanța poate folosi, potrivit acestor articole, interceptări telefonice, comunicații de serviciu aparținând serviciilor de informații pentru securitate, dar acestea se clasifică și se trimit șefului Guvernului pentru a da aviz, dacă sunt acoperite sau nu de secretul de stat.

- Președintele Consiliului de Miniștri, premierul în fapt, poate cere din instanță copii ale actelor procedurale prin Directorul General al Departamentului de Informații al Italiei, dacă se consideră că informațiile sunt necesare pentru securitatea republicii.

- Instanța de judecată poate strânge documente, înregistrări sau alte lucruri necesare cercetării de la sediul serviciilor de informații pentru securitate italiene.

- De asemenea, ofițerii de poliție judiciară și cei care aparțin serviciilor de informații pentru siguranță și securitate pot desfășura activități sub acoperire.