Interceptările SRI nu pot fi folosite ca probe în dosarele penale - Klaus Iohannis a semnat Decretul
Interceptările făcute de Serviciul Român de Informații nu pot fi folosite ca probe în procesele penale. Asta a decis președintele Klaus Iohannis prin promulgarea Legii de modificare a Codului penal.
Preşedintele Klaus Iohannis a semnat, miercuri, 5 iulie, Decretul privind promulgarea Legii pentru modificarea și completarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum și pentru modificarea altor acte normative (PL-x 246/03.04.2023), potrivit Administrației Prezidențiale.
Astfel a fost promulgată legea pentru modificarea şi completarea legii 135/2010 privind Codul de procedură penală. Legea reglementează că nu pot fi folosite ca probe în dosare de corupție interceptările făcute de SRI pe mandate de siguranță națională.
După modificarea Codurilor penale în aprilie, prin votul Parlamentului în luna aprilie, SRI a revenit în anchetarea dosarelor penale, inclusiv interceptările făcute pe mandate de siguranță națională, în cazul dosarelor de corupție. Cele două proiecte de lege adoptate de parlamentari, în varianta propusă de Ministerul Justiției condus atunci de Cătălin Predoiu, au fost însă contestate la Curtea Constituțională.
CCR a decis pe 17 mai 2023 că este neconstituțională prevederea care reintroduce SRI în procesele penale, după sesizarea făcută de Înalta Curte.
Iar pe 28 iunie, Camera Deputaţilor a pus în consens proeictul de lege care modifică Codul de Procedură Penală cu decizia Curții Constituţionale.
Articolul contestat de ICCJ, care a și fost declarat neconstituțional de CCR, prevedea ca „supravegherea tehnică se poate dispune în cazul infracţiunilor contra securităţii naţionale prevăzute de Codul penal şi de legi speciale, precum şi în cazul infracţiunilor de trafic de droguri, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, falsificarea de instrumente de plată electronică, şantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, în cazul infracţiunilor de corupţie, infracţiunilor împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene, al infracţiunilor care se săvârşesc prin sisteme informatice sau mijloace de comunicare electronică ori în cazul unor alte infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 7 ani sau mai mare”.
Potrivit deciziei CCR, „legiuitorul nu și-a îndeplinit obligația constituțională, în sensul punerii de acord a prevederilor declarate neconstituționale prin decizia nr. 55 din 4 februarie 2020, cu dispozițiile Constituției, ceea ce este contrar prevederilor art.147 din Legea fundamentală. În acest sens, Curtea a constatat că, potrivit normelor criticate, organul competent să verifice legalitatea încheierii prin care s-au autorizat activitățile specifice culegerii de informații care presupun restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți fundamentale ale omului, a mandatului emis cu această ocazie, a mijlocului de probă și a procedeului probatoriu prin care acestea au fost obținute este judecătorul de cameră preliminară de la instanța căreia îi revine, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță, așadar o instanță judecătorească ierarhic inferioară celei care a autorizat activitățile respective.
Din această perspectivă, Curtea a constatat că legiuitorul nu a reglementat un control efectiv al elementelor ce țin de legalitatea înregistrărilor – mijloc de probă în procesul penal – rezultate din activitățile specifice culegerii de informații care presupun restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți fundamentale ale omului, desfășurate cu respectarea prevederilor legale, autorizate potrivit Legii nr.51/1991, cu consecinţe în planul respectării accesului liber la justiţie şi dreptului la un proces echitabil.
Totodată, Curtea a constat că este necesar ca legiuitorul să reglementeze, în Codul de procedură penală, o formă de control a posteriori în cazul înregistrărilor ce rezultă din activităţile specifice culegerii de informaţii, care sunt comunicate organelor de urmărire penală și care dobândesc calitatea de mijloace de probă în dosarul penal în care nu s-a dispus trimiterea în judecată, pentru ca persoana vizată de aceste activități, care nu a dobândit în acea cauză calitatea de parte, precum și inculpatul față de care s-a dispus renunțarea la urmărirea penală sau clasarea să poată contesta legalitatea acestor înregistrări, precum și elementele ce țin de legalitatea mijlocului de probă. De asemenea, Curtea a constatat că legiuitorul are obligația de a reglementa și procedura aplicabilă conservării și/sau distrugerii acestor înregistrări”.