Întâlnirea cu părintele Arsenie Boca i-a schimbat viața pentru totdeauna. Ce a decis femeia
Maica Glicheria locuieşte, împreună cu ucenica Adela, în Ocna Sibiului. Într-o căsuţă retrasă de iureşul unei lumi în care nu îşi găseşte nicicum locul. De zeci de ani, de când mâna lungă a comunismului a alungat-o din mănăstirea Bistriţa, după 22 de ani de viaţă monahală, la îndemnul Părintelui Arsenie Boca a ales să îşi poarte cu sine călugăria retrasă de lume, în imediata vecinătate a bisericuţei din localitate, scrie site ul arsenieboca.ro
Acum, maica Glicheria are aproape 90 de ani şi un neostoit tezaur de amintiri. Cândva, pe aceste meleaguri, l-a întâlnit pentru prima oară pe Părintele Arsenie. Lui îi datorează, de altfel, şi intrarea în monahism, la foarte puţină vreme după această minunată întâlnire.
S-a născut pe 19 iulie 1925, aici, în Ocna Sibiului, dintr-o frumoasă familie cu zece copii. Maria Curtean, pe numele de fată, încă din fragedă pruncie se ştie în biserică, alături de ai săi şi de părintele Roşca, parohul de atunci. Mai apoi, părintelui paroh i se va adăuga un alt mărturisitor al lui Hristos, părintele Miron Mihăilescu, de vrednică amintire şi pomenire.
De mănăstirea Sâmbăta şi de Părintele Arsenie Boca Maica Glicheria avea să afle întâi din istorisirile celor din Ocna.
„Mama Părintelui Ioan Ică, cu care eram rudă, locuia în Lazaret[1], în Sibiu. Ea mi-a spus: Eu, când am vrut să mă împărtăşesc, în Postul Paştilor, la Părintele Arsenie Boca, am văzut pe Iisus în Sfântul Potir. Aşa a zis mama Părintelui Ică. Şi a continuat: Gata! Mă duc acum acasă şi o duc pe fata cea mai mare la mănăstire. O dus-o la Mănăstirea Bistriţa de Vâlcea. Şi eu am întrebat: Dar cum? Te poţi duce doar aşa, la mănăstire? Ce trebuie să ai? Pentru că şi eu voiam să intru în mănăstire. Ea mi-a răspuns: Să ai material de rochie lungă, neagră, cârpă neagră, prosoape, papuci... Că, apoi, la mănăstire, dacă are obştea, când te îmbracă de te face soră sau maică, îţi dă restul. Mi-a dat ceva materiale, de le-am pus la Sfântul Altar, acolo, sub icoanele lui Iisus, a Maicii Domnului, la Sfântul Ioan, la Sfântul Nicolae. Şi, atunci, ea, dacă o zis aşa, eu am întrebat: Şi chiar pot să mă duc? Iar ea mi-a spus: Da, poţi! Dar du-te întâi, de vezi. Încearcă.” Gândul slujirii depline, în monahism, a tinerei Maria începea să se contureze ca o lume de vis, în care să se apropie tot mai mult de Hristos, de Biserica Sa.
Văzând dragostea sa pentru Biserică, Părintele Roşca îi încredinţează diferite ascultări. Una dintre ele era şi aceea de a ajuta la treburile necesare grădiniţei de care se ocupa Părintele, împreună cu câteva credincioase şi de a avea grijă, duminică dimineaţă, de fetele de la şcoală, cu care venea împreună la biserică. „Eram cam prin clasa a şaptea, aveam vreo 14 ani, ne spune Maica Glicheria. Mergeam la biserică. Făceam gimnastică duminica dimineaţa, iar apoi veneam cu rândul la biserică: fetele, pe o parte, băieţii, pe altă parte, către altar, şi pe urmă toată lumea. Aşa era aici, în Ocna, unde avea fiecare strana lui. Iar eu trebuia să am grijă de rândul fetelor, ca nu cumva să plece vreuna din ele şi să nu mai vină la biserică.”
După o vreme, la biserică, alături de Părintele Roşca, îşi începe slujirea un „părinte nou”, venit aici „ca să îl cunoască oamenii şi ca să rămână preot în sat”, după cum ne spune Maica; Ocna Sibiului având, pe atunci, trei parohii, dintre care una vacantă. Acum îl întâlneşte, pentru prima oară, pe Părintele Miron Mihăilescu. Maica Glicheria îşi aminteşte de fiecare dată cu multă bucurie de acel episod.
„În acea duminică, aici, în colţ, lângă cămăruţă, când am venit de la şcoală, ca să intru în biserică, îl văd pe Părintele Roşca, părintele cel bătrân, împreună cu Părintele Mihăilescu. Sărut mâna părintelui Roşca, apoi o sărut pe cea a părintelui Mihăilescu, dar părintele Roşca zice îndată: – Asta-i fata noastră! Mamă-sa ne face pâine şi boboloţ şi lapte. Ea ni le dă pe gratis. Tată-său ne lucră locurile şi ne aduce lemne din pădure pe gratis. Atunci, Părintele Mihăilescu a stat să se uite, să mă cunoască bine…” Din această întâlnire se va înfiripa apoi o frumoasă conlucrare cu Părintele Miron Mihăilescu. „Odată – îşi continuă Maica Glicheria povestirea –, mergeam la sora mea mai mare şi pe stradă m-am întâlnit cu părintele Mihăilescu.
Zice către mine: Când te duci acasă, întreabă-i pe mamă-ta şi pe tată-tău dacă nu te lasă să vii să stai la noi, până ne găsim o servitoare. Eu m-am dus acasă şi am zis mamei ce mi-a spus Părintele Mihăilescu. Şi mi-a zis mama: Eu te las, draga mamii, dar du-te şi-l întreabă şi pe tată-tău. M-am dus la tata.
Tata făcea lătura la porci într-o găleată, în curte. Te duci – a zis tata –, dar fără bani, până îşi găseşte o servitoare.” Astfel, vreme de opt ani – de la 14 până la 22 de ani, până când s-a dus la mănăstire, Maica Glicheria va fi parte din familia Părintelui Miron Mihăilescu.
Vedenia Părintelui Arsenie
Pentru Ocna Sibiului şi pentru comunitatea parohială adunată în jurul Părintelui Miron Mihăilescu însă, va rămâne mereu vie în inimile credincioşilor sărbătoarea aceea de demult în care, în bisericuţa lor, a venit Părintele Arsenie Boca.
Mai multe pe arsenieboca.ro