INSP. Definiţia contactului direct în SARS-CoV-2, actualizată: cât așteptăm simptomele, cine este vizat
Autorităţile au actualizat definiţia contactului direct în SARS-CoV-2, iar printre altele au decis să micşoreze perioada estimată pentru apariţia simptomelor de COVID-19, de la 10 zile perioadă de referinţă, până la 7 zile.
Institutul Naţional de Sănătate Publică (INSP) a decis reducerea perioadei de analiză pentru stabilirea contactului direct la 7 zile, de la 10 cât era până acum. În plus, se micşorează şi perioada estimată pentru apariţia simptomelor de COVID-19, de la 10 zile perioadă de referinţă, până la 7 zile.
Criteriile după care se stabileşte un caz de COVID-19 – potrivit actualizării INSP din 8 februarie – sunt în primul rând clinice, respectiv tuse, febră, scurtarea respiraţiei, lipsa bruscă a mirosului şi a gustului.
Semne adiţionale mai puţin specifice pot include cefalee, frisoane, mialgii, astenie.
În plus, la minorii cu vârsta până la 16 ani, existenţa unor tulburări gastrointestinale – vărsături, diaree – pot fi indicii de infecţie cu noul coronavirus.
La criteriile clinice se adaugă cele imagistice, de laborator şi epidemiologice.
Cele din urmă includ contactul direct cu un caz confirmat de COVID-19 în perioada de 7 zile înaintea datei debutului; calitatea de rezident sau personal al unei instituţii de îngrijire a persoanelor vulnerabile în care transmiterea SARS-CoV-2 a fost confirmată – tot cu referire la perioada de 7 zile anterioară datei debutului. Anterior, perioada de referinţă era de 10 zile.
Orice persoană care întruneşte criteriile de laborator este considerată caz confirmat. Cazul posibil este cel în care sunt întrunite criteriile clinice, iar caz probabil cel care pe lângă criteriile clinice are legătură şi cu un caz confirmat sau întruneşte criteriile imagistice. Testarea pentru SARS-CoV-2 este obligatorie pentru toate cazurile posibile, potrivit documentului.
Cine intră în categoria contact direct
Sunt consideraţi contacţi direcţi persoanele care locuiesc în aceeaşi gospodărie cu un pacient cu COVID-19, care au avut contact fizic direct de tipul strângere de mână neurmată de igienizare sau cu secreţii infecţioase provenite de un caz confirmat.
Totodată, este considerată contact direct orice persoană care a stat faţă în faţă la o distanţă mai mică de doi metri timp de 15 minute cu un bolnav confirmat sau care s-a aflat în aceeaşi încăpere cu o astfel de persoană fie că este vorba despre o sală de clasă, o sală de şedinţe sau o sală de aşteptare la spital.