Încă un interlop celebru, fugit de ani buni din țară, vrea să scape de pușcărie. Cere anularea pedepsei și speră în prescripție

Iskandarani a fugit din țară în 2014 și se ascunde cel mai probabil în Liban, după ce a fost condamnat la 5 ani de închisoare.

Zaher Iskandarani are o contestație la executare pr rolul Tribunalului București, care va fi dezbătută miercuri, 27 septembrie. Afaceristul libanez a câștigat un proces cu același obiect pe rolul Tribunalului Timiș, pe data de 27.07.2023.

De numele lui Zaher Iskandarani se leagă perioada gri a anilor de tranziție, când România nu făcea parte nici din NATO, nici din Uniunea Europeană. Libanezul se ocupa cu contrabanda: aducea în România vagoane pline cu baxuri de țigări și băutură.

Presa vremii a scris, bunăoară, că într-un singur transport, Zaher Iskandarani a acoperit cererea de țigări din România pentru o scurtă perioadă de timp. Ulterior, Zaher Iskandarani a găsit că ar fi mai profitabil să producă țigări și alcool în România, astfel că și-a deschis fabrici clandestine în două comune din județul Timiș.

De Zaher Iskandarani nu s-a mai auzit nimic din 2014, când Curtea de Apel București l-a condamnat la o pedeapsă de 5 ani de pușcărie, libanezul fugind înainte de pronunțarea deciziei definitive cu voia procurorului de caz.

Zaher: "Prinţul Banatului"

Unul dintre cazurile celebre este cel al lui Zaher Iskandarani, supranumit “Prinţul Banatului”. Înainte de 1989, s-a aflat în legături cu Departamentul Securităţii Statului, dar s-a confirmat că era ofiţer de informaţii sirian. Acesta controla reţelele de contrabandă cu ţăgări, alcool şi cafea prin graniţa de Vest. “Cel mai adesea cu complicitatea autorităţilor locale şi central din diferite instituţii, inclusiv din Poliţie, Vamă şi SRI”, susţine Marius Oprea.

 Zaher Iskandarani s-a născut la 1 ianuarie 1958, în Siria. A beneficiat de relaţile strânse între Hafez Al Assad şi Ceauşescu şi a ajuns la studii în România, la Facultatea de Construcţii din Timişoara. În paralel cu studiile, s-a ocupat şi cu traficul de aur. Aşa a ajuns să fie cercetat de Miliţie, însă s-a ascuns în casa Cameliei Pomană, care i-a devenit ulterior soţie. A fost condamnat, dar a reuşit să fugă din ţară. A revenit după Revoluţia din 1989, însă a obţinut un titlu de revoluţionar pe filiera Bebe Ivanovici. 

A obţinut cetăţenia română în 1992 şi a înfiinţat renumita firmă SC Rama International SRL. 

“El a fost informator cu angajament al Securităţii şi, după cum s-a dovedit pe parcursul anchetei, ofiţer al serviciilor secrete siriene. Zaher a organizat două canale ilegale rutiere pentru contrabanda cu ţigări aduse din Cipru, Republica Moldova şi Bulgaria, de la firme fantomă al căror proprietar era. Marfa era introdusă în ţară subevaluată prin documente false, iar comercializarea se făcea illicit, fără ca operaţiunile să fie înregistrate în contabilitate. În urma cercetărilor poliţiei s-a stabilit un prejudiciu de peste 25 de milioane de dolari. În 1993, printr-un contract fictiv cu o firmă din Cipru, de asemenea o firmă-fantomă creată de el, Zaher a importat ţigări LM şi Camel la preţul de 8, respective 8,5 dolari/bax, solicitând şi obţinând sentinţe civile de vămuire la această sumă a ţigărilor importate... Zaher a mai importat şase vagoane, cu 6.000 de baxuri LM din Ungaria, folosindu-se tot de firma-fantomă din Cipru. Practic, cu cele peste 5 milioane de pachete de ţigări intoduse prin aceste operaţiuni, o perioadă de timp, Zaher a acoperit întreg consumul de ţigări de pe teritoriul României. Totul s-a derulat prin falsuri şi ilegalităţi. Au fost înlocuite facturile furnizorilor acestor ţigări cu unele ale Rami SRL, iar preţurile importurilor au fost diminuate; pe de altă parte, prin achitarea facturilor către <furnizor>, Zaher îşi alimenta propriile conturi”, a detaliat Marius Oprea.

Cercetările, lungi şi extrem de dificile

Trebuie remarcată pasivitatea organelor de control de la acea vreme. Singura persoană care a sesizat Poliţia a fost Cristina Drăgan, verificator de documente externe din staţia CFR Timişoara. În urma acţiunii ei, a fost blocat în vamă un vagon cu 1.000 de baxuri, care a fost părăsit de Zaher.

“Cercetările în cazul Iskandarani au fost lungi şi extrem de dificile, din cauza zidului tăcerii pe care îl ridicase în jurul activităţilor sale, cu ajutorul unor mari sume de bani. S-a dovedit ulterior că însuşi fostul preşedinte al Tribunalului Timiş, Petre Petrişor, era implicat în legături cu contrabandiştii, ceea ce pe parcursul derulării actelor de contrabandă a asigurat o înaltă protecţie a reţelei coordonate de Zaher Iskandarani şi colaboratorii săi apropiaţi”, a explicat Marius Oprea.

În 1996, Zaher a fost reţinut, iar dosarul său a fost strămutat la Bucureşti. Tribunalul Bucureşti a dispus însă continuarea cercetării penale a lui Zaher în stare de libertate, fără ca procurorii să intervină cu recurs. 

Pentru prima dată, Zaher a fost cercetat în legătură cu o infracţiune minoră, pentru înşelăciune şi fals intelectual. În calitate de administrator al SC Rami SRL, nu a achitat o factură emisă de firma Petrolimportexport. A fost arestat în 6 octombrie 1995, dar a fost eliberat după trei săptămâni din dispoziţia Tribunalului Timiş. A fost cercetat din nou în stare de arest în 5 noiembrie 1995, pentru contrabandă cu ţigări (a introdus ilegal în ţară poeste un miliard de pachete) şi cafea (600 de tone), dar Zaher a ieşit din nou din închisoare.

“Scutul aparent invincibil pus de Zaher în faţa instituţiilor statului abilitate să sancţioneze infracţiunile grave de care se făcea vinovat a fost fisurat după şedinţa CNAICCO din 4 aprilie 1997, la care s-a decis reluarea cercetărilor în dosarele îngropate până atunci şi cercetarea întregii sale activităţi infracţionale”, a mai scris Oprea.

A fost arestat după venirea lui Constantinescu 

Zaher a fost rearestat în 17 februarie 1997, prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, când sirianul a fost trimis în judecată pentru contrabandă, evaziune fiscală şi uz de fals. S-a pus sechestru asigurator pe fabrica sa de ţigări şi prin blocarea contului bancar. Alte două rechizitorii dispuneau trimiterea în judecată a unora dintre complicii lui Zaher. Complicii săi au părăsit însă ţara. 

La 28 august 1998, Curtea de Apel Timişoara l-a condamnat pe Zaher la trei ani de închisoare pentru nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, după ce la o percheziţie domiciliară s-a găsit o armă neînregistrată.

“Pe parcursul cercetărilor, au apărut indicii referitoare la complicităţi în mediile politice din perioada în care a acţionat, cât şi cu privire la alţi participanţi la acţiunile de contrabandă. Mulţi dintre ei au condus filiere proprii de contrabandă, în majoritate conaţionali ai lui Zaher, dintre care, unii erau ca şi Prinţul Banatului, ofiţeri de informaţii ai statului sirian, care dezvoltaseră, cu ajutorul lui Zaher, una dintre cele mai profitabile reţele de contrabandă, care este posibil să fi contribuit şi la finanţarea facţiunilor teroriste din Orientul Mijlociu”, susţine Marius Oprea.
 

Unul dintre complicii români de anvergură al lui Zaher a fost Mujea Marcelini, care a devenit unul dintre cei mai influenţi oameni de afaceri din Timişoara.

Implicat în uciderea unei persoane

Din analiza dată publicităţii de CNAICCO, se reţine şi faptul că Zaher a fost implicat şi în uciderea cetăţeanului Abdul Hakim Karum şi vătămarea corporală gravă a altei persoane în ianuarie 1994, într-o acţiune de reglare de conturi de tip mafiot în care s-au utilizat arme de foc şi arme albe. S-a cerut Parchetului Militar Timişoara să elucideze cazul în care Zaher avea acces la telefon mobil în penitenciar.

“În cadrul afacerilor sale ilegale, Zaher Iskandarani şi-a asigurat protecţia prin mituirea unui număr însemnat de funcţionari publici din fostele sutructuri superioare ale statului şi ale celor de pe plan local”, se arată în documentul oficial prezentat chiar de preşedintele Emil Constantinescu.

La scurtă vreme după atentatele de la 11 septembrie 2001, la Timişoara şi-au făcut apariţia ofiţeri ai CIA, care au început o anchetă proprie cu privire la mafia arabă. Zaher – ofiţerul acoperit al serviciilor siriene, a ieşit însă din lumina reflectoarelor.

Zaher a fost sacrificat de PDSR

Marius Oprea a continuat cu dezvăluirile în cartea “Mafia arabă în România”. “Între cei care l-au sprijinit adeseori, după cum devenise de notorietate în zona Banatului, au fost şi coloneii SRI Mitică Balotă şi Emil Teaha, care acţioneau cu girul generalului Gelu Atudoroaie, pe atunci consilierul directorului SRI, Virgil Măgureanu. În planul justiţiei, derularea acţiunilor de protejare a mafiei srabe din zona Banatului era girată de Petre Petrişor, preşedintele Tribunalului Timiş. Braţul de acoperire al lui Zaher şi-a pierdut vigoarea încă dinaintea de alegerile din noiembrie 1996, în urma deciziei de sacrificare a sa, luată în pragul campaniei electorale de oamenii de încredere ai lui Ion Iliescu. Primii care au căzut au fost Pavel Rădulescu, fostul şef al Serviciului Economic din IPJ Timiş, şi maiorul Petrechioiu, care l-a succedat pentru scurt timp –până la destituirea şi trecerea sa în rezervă din ordinul generalului Pitulescu, pentru distrugerea probelor din dosarul lui Zaher Iskandarani. Prinţul Banatului a fost părăsit de foştii săi protectori… Între timp, PDSR i-a găsit lui Zaher nu unul, ci doi înlocuitori (n.r. Abdel Kader Kamel şi Omar Hayssam). În fruntea reţelelor de contraband a fost plasat Omar Hayssam, fost colaborator al Securităţii şi al serviciilor secrete siriene…”, a mai scris Marius Oprea.

Tutun ieftin din zona Cernobâl
 

Zaher a fost eliberat din închisoare în 2001 şi a continuat să “lucreze” prin interpuşi. Fabrica de ţigări de la Săcălaz şi-a reluat activitatea, la fel şi fabrica de îmbuteliat apă mineral de la Herculane. Zaher nu apărea însă în acte. Fosta s-a firmă, Rami, a fost preluat în acte de mama sa, dar şi de Jamil Fatid (care ar fi văr de gradul doi cu Zaher), personajul care a scăpat, săptămâna trecută, dintr-o tentativă de asasinare.
În 2005, Zaher a intrat din nou în atenţia organelor de control. Trustul Philip Morris din Geneva a anunţat organele din România în legătură cu suspiciunea de falsificare a mărcilor sale şi cerut controale la fabrica de ţigări de la Săcălaz, unde acţionari erau mama şi vărul său.

Poliţiştii au găsit în fabrică cantităţi mari de ţigări contrafăcute, destinate contrabandei. Fabrica a continuat să producă deşi nu avea licenţă de fabricaţie, iar ţigările erau vândute fără acte.

Se spunea că tutunul a fost importat din Ucraina, la preţuri foarte scăzute pentru că provenea din zona afectată de radiaţii în urma dezastrului de la Cernobâl.

Fabrica ţigări pentru irakieni: profit de un milion de duro la fiecare trei TIR-uri

Omul de încredere al lui Zaher, care se ocupa cu linia de fabricaţie, sirianul Samir Radwan nu a fost reţinut, astfel că a părăsit ţara. Zaher şi oamenii săi au fost eliberaţi din vicii de procedură.

“Parchetul nu a reuşit să producă autorizaţiile de interceptare a convorbirilor celor arestaţi, ceea ce l-a făcut pe Zaher să acuze anchetatorii că i-a fost lezată intimitatea”, a scris Oprea.

Zaher a fost eliberat din lipsa de probe, ca şi acoliţii săi. Sirianul a trimis ţigările contrafăcute în fabrica de la Săcălaz şi pe piaţa din Irak, unde era distribuit de fratele său, Maher.

“Profitul a fost de circa un milion de euro la fiecare trei TIR-uri cu LM şi Marlboro exportate în Irak, ambulate în baxuri de ţigări marca R&M şi Vegas, care aveau licenţă de producţie”, a dezvăluit Oprea.

Povestea a avut un final previzibil. Zaher Iskandarani a fost condamnat definitiv, în 4 aprilie 2014, la 5 ani de închisoare cu executare şi plata a 1.874.000 RON, plus dobânzi către statul român.

Zaher a fugit din ţară cu o zi înainte de anunţarea sentinţei. Astăzi, Pe site-ul Poliţiei Române, “Prinţul” se află pe locul doi într-un top al celor daţi în urmărire general!

Zaher fotografiat în Liban SURA Cotidianul.ro

Fratele lui Zaher, Maher Iskandarani, a avut o odisee judiciară similară. În 1995 a fost condamnat la închisoare pentru participarea la o altercaţie unde a folosit ilegal o armă. Acesta este plecat din România, însă a cerut prin avocaţii intanţelor constatarea prescripţiei faptelor sale. 
 

După ieşirea din închisoare, Zaher şi-a adus aminte că Miliţia comunistă i-a confiscat două kilograme de aur. Acesta a cerut Băncii Naţionale, prin instanţă, restituirea aurului. De această dată, instanţele au soluţionat cazul în timp record, trei luni, iar Zaher a primit aurul şi despăgubiri materiale.

În 2008, Zaher a făcut cadou fiului său un club de fiţe, în care a investit un milion de euro. Clubul „Swis House” funcţionează fără probleme şi astăzi, pe malul Begăi, deşi nu are autorizaţie de construcţie.

SURSA