IICMER, reacție dură după achitarea torționarilor lui Gheorghe Ursu, despre statul de drept și Justiția din România

„Achitarea celor responsabili de moartea disidentului Gheorghe Ursu este o decizie ce contravine tuturor valorilor pe care se întemeiază statul de drept, precum și ideii de justiție în România.

Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER) își exprimă tristețea, stupoarea și revolta în legătură cu decizia achitării, de către judecătorii Curții Supreme, a foștilor lucrători ai aparatului de represiune al statului comunist, Marin Pârvulescu şi Vasile Hodiş, responsabili de moartea disidentului Gheorghe Ursu, în septembrie 1985”, potrivit anunțului făcut de instituție.

Inginerul Gheorghe Ursu a devenit unul dintre cei mai cunoscuți luptători împotriva regimului comunist în ultimul deceniu de dinaintea Revoluției. El a murit în 17 noiembrie 1985, la Spitalul penitenciar Jilava după bătăile primite de la Marin Pîrvulescu, Vasile Hodiș, cei care au fost achitați joi, 27 iulie 2023, şi de la alţi ofiţeri de securitate, dar şi în urma agresiunilor din partea unor deţinuţi de drept comun. În 1985, din ordinul Securității, disidentul Gheorghe Ursu a fost închis într-o celulă cu Marian Clită și Radu Gheorghe, infractori de drept comun, care l-au bătut și torturat în mod repetat, la ordinul fostei Securități comuniste.

SINGURII CONDAMNAȚI PENTRU MOARTEA LUI GHEORGHE URSU: 2 foști milițieni și un infractor de drept comun - Securitatea a scăpat...

Procesul pentru disidentul anticomunist Gh. Ursu a fost primul deschis pentru crime împotriva umanității în timpul comunismului. Torționarii lui Gheorghe Ursu au fost trimiși în judecată pe 1 august 2016, pentru crime împotriva umanității. 

Înalta Curte a decis achitarea foștilor ofițeri de Securitate Marin Pîrvulescu, Vasile Hodiș. Trimiși în judecată de procurori în august 2016 pentru crime împotriva umanităţii, Marin Pîrvulescu şi Vasile Hodiş fuseseră achitați și de Curtea de Apel București, în octombrie 2019.

Fosta Securitate, artizana torturilor din regimul comunist, și a lui Gheorghe Ursu, nu este învinuită oficial. Singurii condamnați pentru uciderea acestuia în penitenciar, până în prezent, sunt 2 foști colonei de miliție: col. (r) Mihai Creangă, șeful Milliției Capitalei, adjunctul său, Tudor Stănică, condamnați în octombrie 2003, alături de infractorul Marian Clită, condamnat în 2000. Toți trei au primit 20 de ani de închisoare pentru uciderea inginerului Ursu.

Decizie uluitoare în Justiție! Torționarii disidentului Gheorghe Ursu au fost achitați definitiv

„Respingerea, ca nefondate, a apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, de către Ursu Andrei Horia, Ursu Ștefan Olga și Ursu Sorana este un act cu grave implicații în ceea ce privește eforturile instituțiile statului român de restabilire a adevărului și a dreptății în legătură cu crimele regimului comunist din România, o piedică în calea condamnării sistemice a comunismului.

Achitarea celor responsabili de moartea disidentului Gheorghe Ursu este o decizie ce contravine tuturor valorilor pe care se întemeiază statul de drept, precum și ideii de justiție în România. Disculparea torționarilor Securității este o palmă dată memoriei tuturor victimelor regimului criminal comunist, o jignire adusă suferinței familiilor acestora și cel mai important, o lovitură dată fundamentelor morale ale societății. În pofida eforturilor instituțiilor statului, inclusiv ale IICCMER, care au pus la dispoziția justiției un material probator mai mult decât solid, ceea ce a prevalat au fost mărturiile interesate ale foștilor membri ai aparatului comunist de represiune, care astăzi se declară patrioți și apărători ai intereselor naționale. Singurele interese pe care aceștia le-au apărat cu adevărat au fost cele personale și pe acelea ale clanului Ceaușescu, pe care l-au servit în fiecare dintre orele petrecute în slujba răului și a minciunii.

„IICCMER va continua să investigheze crimele comunismului și nu ne vom opri din a arăta, prin dovezi și mărturii, adevărata față a totalitarismului comunist, un regim ce a distrus viețile celor care nu i s-au supus necondiționat, păstrându-și valorile și convingerile”, a declarat Prof.univ.dr. Florin – Daniel Șandru, Președinte executiv IICCMER. „Condamnarea torționarilor Ficior și Vișinescu, a continuat acesta, rezultat al eforturilor conjugate ale IICCMER și ale aparatului de justiție, arată că dreptatea nu este niciodată tardivă și că cei care au comis crime împotriva umanității nu se pot pune decât temporar la adăpostul uitării”, se mai arată în comunicatul transmis de Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc.

Fiul lui Gheorghe Ursu, Andrei Ursu, a făcut mai multe dezvăluiri cutremurătoare după 1989 despre cum a fost ucis tatăl său în închisoare de oamenii fostei Securități. Andrei Ursu a relatata, la Realitatea PLUS, cum a intrat Gheorghe Ursu în atenția „organelor” din anii 80. După ce s-a opus radical planurilor lui Nicolae Ceaușescu privind blocurile avariate în urma cutremurului din 1977, Gheorghe Ursu a fost urmărit de fosta Securitate, ulterior arestat și încarcerat la Jilava, unde a și murit, ucis prin torturi aplicate repetat de foști securiști și de oameni puși de Securitate.

Cum a fost UCIS Gheorghe Ursu - A murit pe 17 noiembrie 1985, la Jilava

Potrivit rechizitoriului întocmit de procurori după trimiterea în judecată a torționarilor săi în 2016, în perioada ianuarie - noiembrie 1985, inginerul disident Gheorghe Emil Ursu a făcut obiectul urmăririi informative şi judiciare pentru acte sau fapte considerate ostile regimului comunist, fiind arestat la data de  21 septembrie 1985 și decedând la data de 17 noiembrie 1985 în Spitalul Penitenciar Jilava. Pentru a disimula adevăratul obiect al cercetării disidentului Gheorghe Emil Ursu și pentru a putea face „dovada” că nu există un dosar politic pe numele acestuia, organele de securitate au „inventat” infracţiunea de deţinere şi operaţiuni interzise cu mijloace de plată străine.

În realitate, mai susțint procurorii, așa cum reiese din materialul probator administrat în cauză, reprezentanții Departamentului Securității Statului erau interesați de aspecte precum: legăturile disidentului cu postul de radio „Europa Liberă”, relațiile și discuțiile cu lumea literară și artistică din țară și din diaspora, impresiile consemnate în jurnalul personal despre politica statului și despre conducătorii partidului şi statului comunist.

În rechizitoriul întocmit de oamenii legii se mai arată că Marin Pârvulescu şi Vasile Hodiş, în calitate de ofiţeri în cadrul Direcţiei a VI-a Cercetări penale din Departamentul Securităţii Statului, au exercitat acţiuni represive şi sistematice (filaj, urmărire informativă, percheziţii, audieri sistematice, acte de violenţă fizică şi psihică) asupra victimei inginerul disident Gheorghe Emil Ursu, acţiuni care au avut ca urmare producerea de suferinţe fizice sau psihice grave şi au fost de natură să-i aducă o atingere gravă a drepturilor şi libertăţilor fundamentale, în principal a dreptului la viaţă.

De asemenea, George Homoştean,  în calitate de ministru de interne, și Tudor Postelnicu, în calitate de şef al Departamentului Securităţii Statului, în cursul lunilor octombrie şi noiembrie 1985, au transmis către Ambasadele României de la Paris şi Washington documente oficiale prin care au disimulat caracterul represiv şi politic al acţiunilor întreprinse de inculpaţii maior (rez.) Pârvulescu Marin şi col. (rez.) Hodiş Vasile împotriva lui Gheorghe Emil Ursu, în perioada în care acesta a făcut obiectul urmăririi informative şi judiciare pentru opinii considerate ostile regimului comunist.

Totodată, la solicitarea comunităţii internaţionale şi a unor oameni politici din SUA de a primi informații referitoare la situația disidentului român, aceştia au ascuns caracterul represiv al acţiunilor îndreptate împotriva lui Gheorghe Emil Ursu, George Homoştean şi Tudor Postelnicu înlesnind astfel săvârşirea faptelor comise de inculpaţii maior (rez.) Pârvulescu Marin şi col. (rez.) Hodiş Vasile.

De asemenea, în exercitarea abuzivă a funcţiilor deţinute, cei doi foşti demnitari au întreprins demersuri dolosive în scopul ascunderii cauzelor reale ale cercetării disidentului Gheorghe Emil Ursu şi, ulterior, ale cauzelor decesului acestuia.

Gheorghe Ursu, inginer constructor, poet, scriitor, cu un volum de versuri publicat în 1970, a fost arestat pe 21 septembrie 1985, pe motiv că deţinea valută. În realitate, a fost arestat în urma denunţului unei colege de serviciu, care a intrat în posesia jurnalului său intim, jurnal confiscat ulterior de Securitate.  Jurnalul avea 61 de caiete reprezentând însemnările zilnice pe perioada 1949-1984 şi alte manuscrise.

A fost plasat în aceeaşi celulă cu „recidiviştii violenţi” Marian Cliţă şi Gheorghe Radu, iar miliţienii au primit ordin să nu intervină, chiar dacă din spatele gratiilor se auzeau zgomote. În paralel, Gheorghe Ursu era scos din celulă şi „interogat” zilnic, prin „metode specifice”, de către Securitate. Disidentul a rezistat până pe 17 noiembrie 1985, iar organele statului au notat drept cauză oficială a morţii o „peritonită”. Avea 59 de ani.