H. D. Hartmann: Băsescu, Kovesi și umanismul

Cine cunoaște sau a studiat psihopatiile genocidare știe că tabloul lui Goya este subiect de examen și subiect de studiu pentru puținii specialiști aplicați în crimele implicând canibalismul sau crimele genocidare care fac apel motivațional la mitologii pre-socratice. Parte a imaginarului negru al unui Goya demonic până la saturație și povestind mitologia zeului grec Saturn (Cronos), pictura deslușește (în rictusul cuprinzător al urii, al dezgustului senzorial, al desfătării pantagruelice, al crimei devenită ritual justificativ, al morții fără identitate – victima nu are cap, deci chip și identitate -, al antropofagiei incestuale și al unui bătrân care prin gentrificare știe că a întrecut deja și păcatul și cel mai inventiv) granița pe care însăși cosmogonia (atât de violentă ca și orice creație) nu o mai poate permite sau suporta. Și anume gratuitatea retorică a justificării unei crime. Căci întrebarea finală pe care o pune specialistul este nu atât despre motivul crimei, ci justificarea repetiției acesteia până la anihilarea substanței și substantivului victimei. Repetiția justificării gratuite a luptei împotriva corupției este crima saturnică ce are loc astăzi în România.

Această imagine o arată astăzi lumii o Românie care a trecut, de peste un deceniu, prin lupta împotriva corupției. Monica Lovinescu definea anii '50, ai terorii staliniste puse în practică de către Dej și comunștii lui, ca fiind obsedantul deceniu. Această definiție este perfect aplicabilă realităților regimului Băsescu. Obsedantul deceniu Băsescu, al crimei, al furtului, al prea-curviei din palatul regal, corupției, al blondelor ajunse standard oniric și obsesional, al geloziilor ucigașe care au dus o Rarinca nevinovată în pușcărie, al unor servicii secrete imposibil de evaluat profesional decât prin prisma morții reluate repetitiv și identic a țării pe care trebuiau să o apere, acest obsedant deceniu Băsescu vine, deci, să erupă prin audierea lui Kovesi.

Ieșiți la luptă cu miloaga dupe cal (cum ar spune Moromete), ascunzând sânul otrăvit al (ne)dreptății (nu ca Marianne, cea plină de istovitoare dorință și femeiască chemare), urlând măscări (cazul Rareș Bogdan trebuie studiat din toate punctele sale de expresie) și depreciind aplicarea unei simple legi, fanatizații crimei cu repetiție, identice până la a deveni genocidară, ascund ei înșiși teama de Saturn. Sunt copiii acelui zeu bezmetic, regicid și coșmaresc prinț al fricii de răsplată, ei sunt aceia devorați. Nu au nici o soluție decât justificarea gratuită prin repetarea halucinatorie a unei mantre. Le mai lipsește drogul ușor, pigmentat de scenele identitar sexuale, pentru a întrupa obsedanta crimă. Căci crimă a fost acest obsedant deceniu băsescian.

Am ascultat argumentația tuturor părților implicate. Nici unul dintre acești actori nu mai are dreptul la argument. Nu mai au dreptul de a spune nimic. Pentru că nici o parte nu a aplicat un singur principiu juridic care stă la baza moralei umanității de astăzi.

Dacă o prostituată acuză un client de viol, este mai puțin credibilă de cât o femeie respectabilă? Dacă un criminal odios este ucis, cel care a făcut-o este mai puțin criminal decât victima sa? Dacă un penal arată un act criminal făcut de către procurorul său, procurorul este mai nevinovat decât penalul? Și-a pus întrebarea cineva dintre acești fii ai lui Saturn (boala saturnică la animale nu este o invenție doar) că o prostituată poate fi violată de către propriul său client? Sau că un criminal poate fi ucis, iar cel care a făcut-o este juridic un ucigaș, egal în dreptul său legal, cu cel ucis. Și-a pus cineva aceste întrebări, dacă toate acestea sunt doar retorică, atunci când se declamă imensa nerozie că doamna Kovesi nu poate fi chemată să răspundă acuzațiilor aduse împotriva ei.

Poate că această realitate să ne fie semnalul cel mai aspru de alarmă. Atunci când o prostituată nu poate fi apărată de un viol, atunci acea societate nu mai există. A dispărut. Atunci când un procuror își justifică acțiunile de încălcare a legii prin tocmai aplicarea ei, atunci nu mai există sistem de justiție. Exact ca în obsedantul deceniu comunist, obsedantul Băsescu a ucis societatea românească. Exact ca în obsedantul deceniu comunist, obsedantul deceniu Băsescu a distrus sistemul de justiție, abia născut, din România.

Cazul Popa este testul crimei permanente și cu repetiție făcute de către lupta împotriva corupției. Ca turnesolul, aducerea lui Popa în țară a dezvăluit repetabila crimă, obsedanta justificare și, mai dramatic decât orice, inutilitatea luptei împotriva corupției. Căci indiferent de ceea ce se spune, aducerea lui Popa din Indonezia arată mai mult ca o răpirea de persoană decât un proces legal și legitim. Să recapitulăm esențialul acestei acțiuni, restul sunt povești de adormit fii lui Saturn, speriați ca vor fi mâncați de tatăl lor. Un condamnat penal definitiv fuge într-o țară străină. Intervine Saturn. Exploatând ambițiile ne-educate ale unuia dintre copii, devenit Procuror General, acesta cere aducerea lui Popa, la timp pentru câștigarea alegerilor, pierdute din start. Intervine o clasă de oameni de afaceri care crede ca finanțează binele, investind de fapt într-o imunitate pe care sperau să o cumpere. Toți sub umbrela unui serviciu secret imoral, incompetent, corupt și lipsit de repere axiologice elementare. Iată tabloul lui Goya. Actorii sunt rânduiți să devină eroii scenei finale. Un avion privat, o scrisoare secretă între doi președinți, oameni de afaceri generoși, niște securiști și o droaie de boiernași de țară. Încălcarea legii, fundamentală pentru îndeplinirea misiunii date de Băsescu, are loc într-un spațiu mai puțin cunoscut. Poliția plătește doar o parte din costurile avionului privat. Partea cealaltă este plătită de către un om de afaceri. Din acest moment exact, ca în orice crimă, toți actorii sunt în afara legii. Insertarea unor bani privați, folosirea unui avion privat (cursele de linie au protocoale legale și distincte pentru asemena situații) transformă acțiunea din una de extrădare a unui condamnat fugar într-una de răpire de persoane. Conform principiului juridic că legea se aplică numai de către organele competente, apariția unui om de afaceri și folosirea unui mijloc tehnic neacreditat legal, implicarea unui serviciu de informații în procesul intim al extrădării, toate acestea produc imediata și neta ilegalitate a procesului. Practic co-ordonatorul acelui proces de extrădare trebuia să oprească totul. Să își dea seama că procesul este viciat și că a încălcat toate legile posibile din domeniul extrădării. Trebuia să reia totul de la capăt repectând la literă legea. Mai mult, toți cei care au participat la asemenea acțiune au încălcat legea. Necunoașterea legii nu este motiv de scuză, spune un alt principiu juridic. Chiar dacă polițiștii și ofițerii SRI particpanți nu știau aranjamentele patronate de Kovesi et Coldea, nu sunt absolviți pentru că au participat la o acțiune devenită tocmai ilegală prin folosirea unor surse de finanțare extra legale. Din momentul în care au pus piciorul în avionul cu pricina, toți au efectuat o acțiune ilegală. Acțiunea de readucere a lui Popa din Indonezia este definiția standard a ceea ce se cheamă operațiune secretă extra-judiciară, organizată de către un grup de oficiali ai unui stat.

Ca în mitologia greacă, un singur fiu se ridică împotriva lui Saturn. Este tocmai cel care a plătit avionul. Urma să fie el mâncat. Fugind, se salvează. Restul vor fi bucuroși că nu sunt ei mâncați. Deși știu că și lor le va veni rândul. Implacabil, total și ireversibil.

Iată realitatea obsedantului deceniu Băsescu. Iată realitatea luptei anticorupție. Devenită încălcare a legii, lupta împotriva corupției din România s-a transferat din spațiul civilizațional în imaginaru ldement al lui Goya. Saturn își devora copiii pentru că se temea că va fi el însuși detronat și ucis de către unul dintre ei. Așa cum o făcuse la rându-i. Nimic din ceea ce a făcut pentru a preîntimpina destinicul deznodământ nu îl va salva. Nimeni dintre cei care au participat la lupta anti corupție nu va fi salvat. Este adevărul lui Goya și al lumii psihopate pictate de către acesta. Lupta anti corupție a devenit nebunia sinucigasă a lui Saturn. Toți fii vor pieri. Mitologiile pre-socratice, adică pre-umanitate, nu iartă. Iar România tocmai se pregătește să intre, cu durerile cezarienei făcute pe viu, in lumea socratică. Adică a civilizației umane.

O analiză realizată de H. D. Hartmann