Gabriel Liiceanu: Ce înseamnă „până la capăt”, Liviu Dragnea?
Filosoful și scriitorul Gabriel Liiceanu face o analiză în oglindă a sintagmei "a merge până la capăt" - ce înseamnă ea pentru Liviu Dragnea și ce înseamnă pentru oamenii care cred în valorile simple ale vieții și care apără democrația.
Gabriel Liiceanu este convins că "dacă lucrurile escaladează, nu sunt puțini cei care vor sta în picioare cu luciditate în fața razboiului delirant pe care Dragnea l-a declarat României, inventând la tot pasul dușmani. Aceștia sunt oameni care pentru nimic în lume nu mai vor să se întoarcă în istorie acolo unde îi trimite nebunia unui om și a unei mafii camuflate în partid".
După cea de a doua condamnare, Dragnea nu mai vrea să moară în picioare – victimă a lui Iohannis, a justiției și a „Securității” (!?), scrie autorul celebrei cărți "Apel către lichele".
"Între timp, Dragnea a declarat război României. „Mersul până la capăt” a virat de această dată către „pieirea celuilalt”, nu a sa. Cuvântul „zdrobire", care revine în vocabularul său în ultima vreme, înseamnă sau o provocare în genul lui Iliescu (minerii în capitală), cu aducerea în București a unor oameni deveniți captivi prin manipulare, mită și șantaj, sau folosirea, împotriva propriului popor, a instituțiilor de forță ale statului (armată, jandarmerie, poliție). Sensul belicos al mesajului lui Dragnea a fost tradus în cuvintele rostite de vicepreședintele PSD, Paul Stănescu, în fața tinerilor pesediști din Olt, printr-o invitație la o excursie promptă în capitală: „V-aş ruga să fiţi pregătiţi – sunteţi tineri – «cu arma la picior». Când preşedintele (PSD) va fluiera, cu toţii să fiţi la Bucureşti", arată Liiceanu într-un text publicat pe Contributors.ro.
Gabriel Liiceanu prezintă un Power point didactic extrem de elocvent:
Pentru Dragnea-și-ai-lui, „până la capăt" înseamnă instaurarea unei stări a nației care să garanteze:
- utilizarea banilor publici pentru mituirea electoratului prin creșterea fără acoperire a salariilor bugetarilor, a pensiilor și a indemnizațiilor destinate asistaților social. Consecința: înglodarea României în datorii din ce în ce mai mari;
- puterea ca privilegiu: ceea ce contează este binele propriu, nu al țării;
- păstrarea avuțiilor furate;
- perpetuarea îmbogățirii proprii prin furt din buget și din fonduri UE;
- traiul deasupra legii, însoțit de impunitate. Ceea ce înseamnă: sugrumarea justiției;
- suprimarea oricărei opoziții și a oricărei forme de protest;
- menținerea în ignoranță a unor mase de oameni care să poată fi manipulate și ținute captive prin mită electorală și asistență socială.
Pentru noi, „până la capăt" înseamnă instaurarea acelei stări a nației care să garanteze:
- apolitismul magistraților;
- grija generalizată pentru binele societății (investiții: spitale, școli, infrastructură);
- competența pe funcție ca valoare supremă pentru oricine ocupă o poziție de reprezentare, guvernare sau administrare;
- inexistența penalilor în funcții publice: nu numai o persoană condamnată penal, ci orice persoană intrată în cercetare penală să nu poată ocupa o funcție publică;
- nimeni nu e mai presus de lege.