FRESH REFRESH: Ce semnificație are Duminica Floriilor
Floriile sau Duminica Stâlpărilor reprezintă cea mai importantă sărbătoare care vesteşte Paştele. E momentul în care creştinii rememorează intrarea lui Iisus în Ierusalim.
Sărbătoarea mai poartă numele de Duminica Stâlpărilor de la ramurile de palmier cu care a fost întâmpinat Mântuitorul. Este una dintre cele 12 sărbători împărăteşti din cursul anului bisericesc. Strâns legată de minunea învierii lui Lazăr din Betania, această duminică îi pregăteşte pe credincioşi pentru bucuria pe care o aduce biruinţa lui Hristos asupra morţii din duminica următoare, cea a Învierii.
Din punct de vedere liturgic, din această zi începe Săptămâna Patimilor, în amintirea cărora în biserici se oficiază în fiecare seară Deniile, slujbe prin care credincioşii îl "petrec" pe Hristos pe drumul Crucii, până la moarte şi Înviere.
De Florii se mănâncă peşte, fiind a doua dezlegare din postul Paştelui, după cea din ziua Bunei Vestiri.
Intrarea Mântuitorului în Ierusalim e prăznuită prin participarea la Sfânta Liturghie, se împodobesc cu ramuri de salcie sfinţită icoanele, uşile şi ferestrele gospodăriilor şi, evident, se ţine post. Ramurile sfinţite sunt păstrate de cei mai mulţi dintre creştini, care sunt convinşi că acestea ajută la tămăduirea diverselor boli. La ţară, oamenii obişnuiesc şi să înfigă aceste ramuri de salcie în straturile proaspăt semănate, să le pună în hrana animalelor sau să le aşeze pe morminte.
În trecut exista obiceiul ca părinţii să îi lovească pe copii cu nuieluşa de salcie când veneau de la biserică, pentru a creşte sănătoşi şi înţelepţi.
La început, Duminica Stâlpărilor a fost ţinută numai de comunitatea creştină din Ierusalim. Apoi, sărbătoarea a trecut întâi în Egipt, apoi în Siria şi în Asia Mică. Şi încet-încet au început să se organizeze procesiuni. Obiceiul ca însuşi conducătorul ţării să participe la procesiunea din Duminica Floriilor a fost urmat şi de curţile domneşti din Ţările Române.
La noi, sărbătoarea a adus şi o serie de tradiţii şi superstiţii. În unele sate se obişnuia să se facă "de ursită". Prin diverse ritualuri fetele aflau dacă se vor căsători sau nu în acel an.
Înaintea sărbătorii, fetele nemăritate din Banat şi Transilvania obişnuiesc încă să pună o oglindă şi o cămaşă curată sub un păr altoit. După răsăritul soarelui, aceste obiecte sunt folosite în descântece pentru noroc în dragoste şi sănătate.