Fost șef din Servicii, dezvăluiri exclusive - "Iliescu, împușcat dacă nu vorbea cu Moscova - Roman avea legături cu Franța"

DESPRE ROMAN ȘI TELEFONUL LUI ILIESCU LA MOSCOVA.

ANCA Alexandrescul: Domnul Roman, cum a apărut? 

TALPEȘ: Pai domnul Roman era absolut firesc. Și vă rog să mă credeți că mie mi ese pare absolut natural la el … eu nu am mai întâlnit pe altcineva care are această dorință de a fi perceput ca român, susținător al intereselor României, credeți-mă. Nu înseamnă că toate chestiile pe care le-a făcut corespund părerilor mele, dar eu vă spun că el era un personaj care avea niște conexiuni în Franța și, acum, îl devoalez, deși i-am spus și în față, un coleg de-al meu fusese la Paris în spetembrie, la o conferință internațională științifică. Și acolo, pentru că în lumea asta se comunică mult, a spus: mă, tu știi pe cineva Petre, la nivel de partid? Și am aflat cine e Petre când l-am văzut la televizor .. l-aș fi împușcat dacă nu ar fi vorbit cu Moscova… nici nu știu dacă a făcut-o. 

ANCA: Dar eu vreau să vă întreb altceva, pentru că ați reamintit despre faptul că a vorbit cu Ambasada sovietică și după ce v-am întrebat dacă a fost o înțelegere între Rusia si SUA ca România să rămână în afara NATO după 1989... 

TALPEȘ: Doamnă, uitați-vă la mine, asta funcționează și astăzi. Noi am reușit o chestie fantastică pe vremea lui Iliescu, aceea cu NATO și UE. 

ANCA: Voiam să vă întreb ceva: pe acest scenariu a ajuns Caraman șef la SIE? Pentru că ne întrebam… cum un om decorat de KGB a fost pus șef la SIE… părea o contradicție, dar acum un noua lumină nu mai pare o contradicție. 

TALPEȘ: Uitați că ați început să înțelegeți... Deci Caraman, pentru că românii sunt întotdeauna Gică-Contra, venea pe fondul unei percepții, a unui personaj celebru din lumea informațiilor … el era o personalitate.. și se dorea să se facă o schimbare, nu tot ăia care îl ascultau pe Ceaușescu… și atunci era nevoie de o figură nouă… Caraman îl susținea pe Roman… voia să-l susțin și eu pe Roman… mi se părea că a forțat. 

AVEREA DIAVOLULUI, BANII COMERȚ EXTERIOR, ICE DUNĂREA

 Ei vorbeau despre 1 miliard, vă spun eu că mai erau vreo 300 de milioane … că eu am aționat să se mai aducă 300 de milioane 

ANCA: Urma să vă întreb și despre <<Averea diavolului>> și despre conturile prezidențiale... 

TALPEȘ: Nu pe acesta… voiam să vă mai spun atât .. domne, cum să faci eforturi când tu nu ai niciun mijloc de susținere.

ANCA: Deci nu erau bani? 

TALPEȘ: NU ERAU, DE UNDE SĂ FIE. Fuseseră consumați în 1990 în acea lamabdă ... erați un copil... 

ANCA: Pentru importuri.

TALPEȘ: Da, sigur, pentru importuri. Cine putea să oprească? 

ANCA: Dar în 1989, tot ce am prezentat noi, pentru că am prezentat documentele de la Banca Română de Comerț Exterior, existau acele conturi ale ICE Dunărea și bani care fuseseră, o firmă a deprtamentului de securitate controlată 100%. 

TALPEȘ: Să știți că a fost în clădirea în care eu am fost șef. 

ANCA: Întreg exportul absolut totul era controlat de ICE. 

TALPEȘ: Vreau să vă spun că era absolut necesar, firesc, pentru că începuseră să fure ceilalți. 

ANCA: Care ceilalți? 

TALPEȘ: Care ceilalți... de prin intreprinderi, de prin toate chestiile astea ... era o lambadă generalizată. 

ANCA: Și atunci au furat cei care erau ofițeri acoperiți la ICE Dunărea? 

TALPEȘ: Sunt convins că și ei au dat cu jula. 

ANCA: Sunt în top 50 de milionari ai Romaniei, o parte din ei? 

TALPEȘ: Probabil, nu știu topul. Vă rog, credeți-mă, că nu știu topul.  

ANCA: Câți milinari în euro, dolari, a dat Serviciul Român de Informații Externe? 

TALPEȘ: E greu să vă spun. 

ANCA: Dar a dat? 

TALPEȘ: Sunt convins de acest lucru. 

ANCA: Au avut o șansă pentru că au lucrat în ICE Dunărea și au avut conexiunile în plan extren sau au avut și acces la bani? 

TALPEȘ: Doamnă, vreau să vă spun ceva. Ăstia erau cei mai buni. Vă rog, credeți-mă. Eu îi înțeleg pe ceilalți, că tot la dvs rostesc în felul următor: noi am venit cu speranța, noi credeam, noi visam.

ANCA: Dar să știți că asta gândește tot românul de rând.

TALPEȘ: Stai, domne, dacă stă la nivelul de rând, e bine, dar ăștia s-au bătut pentru putere, ăștia au ajuns la putere, tu ajungi ca stat cu vise? Cu speranțe? Ce știai tu despre România atunci? Ce știai tu depsre șansele României atunci? Ce știai tu despre mijloacele României? Pentru că acum vă spun o chestiune … că ați avut dezbateri despre cum plecau, cum intrau.. eu vă dau o singură imagine: unde mergeau exporturile industriale ale României? Și atunci veți vedea că peste 70% din exporturile României mergeaiu în Irak, în Libia, în Siria, în Egipt, și în tratatul de la Varșovia, deci în CAER (Consiliul de Ajutor Economic Reciproc). CAER-ul a fost aruncat în aer, s-a blocat absolut în anii care au urmat, a explodat iar, pentru că toți s-au gândit că singuri pot să facă, singuri cu cine să facă? … Peste 40% din exportuirle tehnice industriale românești, mergeau în orient, ori orientul a fost aruncat în aer, doamnă. Irakul a fost atacat, Siria - blocată, Libia- blocată, iar nouă ni s-a cerut, dacă vrem să discutăm cu occidentul, să mergem alături de occident în punerea la punct a lumii acesteia.

ANCA: Dar au existat acei bani în 89? Pentru că ICE Dunărea s-a desființat pe 25 decembrie, nu poți să nu te întrebi de ce cineva se preocupa ca pe 25 decembrie să desființeze ICE Dunărea.. ștergerea urmelor s-au împărțit banii?

TALPEȘ: Categoric. De ce nu vreți să vă amintiți, dar nu aveți cum, că erați copil, atunci se urla în Piața Universității la două capete: unu împotriva lui Iliescu, și celălalt împotriva metalurgia, și celalți, ca să nu mai fie exporturile controlate, dirijate prin Dunărea, prin celelalte, și atunci astea au fost mijloace de democratizare a României ... și la inteprinderi erau băieți care intermediau, și atunci ziceau: Păi, stai, mă, și atunci de ce să-i mai ținem pe ăia de la București, care și așa ne pungășesc și au veniturile lor, acum este momentul să dăm și noi lovitura, nu?

ANCA: Si și-au împărțit feliile..

TALPEȘ: Si atunci … ce felii? Cine a luat cu japca? Cum a putut?

CONTURILE LUI CEAUȘESCU

ANCA: Au existat conturile lui Ceaușescu? 

TALPEȘ: Doamnă, am mai spus, și mai spun: omul ăla nici nu avea în cap așa ceva…

ANCA: Dar exsită posibilitatea ca niște băieți deștepți…și să-și însușească banii? 

TALPEȘ: Categoric, da. Acela a fost și s-a transferat, nu a mai fost al lui și … special. Pentru că avea dreptul numai el să decidă asupra banilor aflați acolo, și nu că avea el ca să-și cumpere bomboane sau cravate, nu, pentru că el urmărea zi de zi plata datoriilor, refacerea acestor rezerve valutare ale țării. 

ANCA: Deci acest cont a fost creat în ideea de a pune bani deoparte? 

TALPEȘ; Da, sigur, de a pune bani deoparte. Păi el a și anunțat, amărâtul, nu vă amintiți? 

ANCA: Si atunci de ce toată acea mascaradă de la proces? 

TALPEȘ: Păi, doamnă, ăia au știut ceva? 

GHIPSUL LUI STĂNCULESCU

TALPEȘ: Eu scriu în cartea asta că atunci când mi-a propu Stănculescu să fiu parte din trupa de consilieri, i-am spus că eu nu pot…. îl consideram cel mai inteligent om din Armată. 

ANCA: D-aia și-a pus piciorul în ghips? 

TALPEȘ: Da. 

DISCURSUL AL XIV-LEA CONGRES TALPEȘ și RĂZVAN TEODORESCU

TALPEȘ: Și vă spun o chestiune: înaintea lui, eu am vrut să-mi pun piciorul în ghips, dar eu nu am fost la nivelul lui. Pe data de 6 decembrie 89, eu și academicianul Teodorescu am fost nominalizați de la secția CC-ului ca să prezentăm învățămintele Congresului al XIV-lea. Nici eu nu fusesem la acel congres, nici Răzvan Teodorescu… Nu vă spun cât m-am gândit, l-am întrebat pe Răvzan. El mi-a spus: eu am să vorbesc, am să vorbesc .. Tu ești contemporan… ei, ce să te duci să vorbești, trebuia să fii ultimul ca să nu-ți dai seama spre ce mergeam și care era problema… și am spus și eu că sar pe o fereastră , el nu-și pusese problema … am plecat cu un gând, iar acolo mi l-am schimnbat… și dacă ați văzut, nu citesc… acolo era doamna gâdea.. tamara dobrin, … și a vorbit Răzvan,… și mi-a venit să zic, domne, eu nu am fost la congres, am citit a doua oară, și sunt pe cale să înțeleg, dar nu să vă vorbesc, cu asta mă pregătisem să merg … Răzvan vorbea despre mediaeval.. eu am spus că suntem blocați, nu am fost arestat, și vreau să vă spun că în final a fost o chestie incredibilă, un zgomot infernal, aplauze, deși eu vorbisem exact invers… mă rog, mi-e jenă la ora actuală să amintesc lucruri, sunt oameni care au fost în sală și care apoi m-au făcut comunist. 

FANTOMELE - DOMNUL BIRIȘ E UN MINCINOS - VIZITA LA WHASINGTON

ANCA: Domnul Talpeș, aș vrea să ne întoarcem acum la momentele cu listele, cu fantomele. Deci, ce s-a întâmplat atunci până la urmă? Cum s-a ajuns la acel moment pentru că am citit nenumărate articole la adresa dvs, inclusiv generalul Biriș.. 

TALPEȘ: Doamnă, v-am spus, toate sunt onorante pentru mine. Absolut totul.

ANCA: Dar ce s-a întâmplat?

TALPEȘ: Eu am fost atunci invitat la Washington...

ANCA: Domnul Biriș a spus public că au fost tragedii, familii distruse, că a trebuit să fie retrași oamenii.

TALPEȘ: Nu e adevărat. Domnul Biriș e un mincionos. Total. Jenant chiar. Fuseseră împușcați oamenii care nu ascultaseră ordinul centralei, în Elveția, când s-a întmplat cu Pacepa

ANCA: Cine?

TALPEȘ: Oamenii trimiși. Nu știu dacă de la fantomele domniei sale, că era un începător pe atunci, în 78-79, dar asta face parte din conținut, ăsta e regulamentul, asta e legea, personajelor respective care avea garantate toate veniturile în România, salariile toate celelalte, și susținerile în exterior, mă înțelegeți? Și ei trebuiau să furnizeze niște informați, nu? Nu trebuiau să arunce America în aer, nu trebuia să facă aia, dar infromau, ăsta e un joc, nu erau niște criminali, ba chiar erau profesori unii dintre ei, erau conferențiari la niște universități de renume din exterior. Dar ce se întâmplase, fusese momentul decembrie 1989, când atunci au fost aruncate în aer inclusiv arhive ale securității, inclusiv ardea în față la CC depozitul securității, deci, într-o astfel de situație, a urmat o cădere totală. Când s-au dus și au intrat peste sedii ale serviciilor de informații. Erau stradali și erau și din armată… Ce se întâmplase? De unde s-a tras toată această nefericire? Din faptul că Securitatea știa tot despre ceilalți, unde sunt unitățile miliatare, ce … iar armata nu știa nimic despre unitățile Securității. Și atunci, în mod normal, pe formula terorismului, zi de zi și noapte de noapte, au început tot felul de informaii, telefoane, chestii, că sunt teroriști, că dincolo, că stradalii își făceau efectul e una, dar erau și profesioniștii care făceau asta.

ANCA: Dar decizia de a da aceste liste a fost a dvs sau a fost o decizie politică luată împreună cu președintele Iliescu? 

TALPEȘ: Doamnă, acum încep să vă spun. Deci, informat.. am fost invitat la Whasington unde am aflat, a fost o chestie fenomenală, am aflat că trebuie să vorbesc, eu tot am insistat că avem nevoie de relații, că nu se poate, de ce doar România este tratată așa? De ce noi nu avem aceste conexiuni pe care le au polonezii, le au ceilalți? Și atunci m-au invitat. Și am aflat că trebuie să țin chiar în slaa World of wilson… ce? desecurizarea României. Domne, să vorbesc despre desecurizarea României, e o problemă, nu? Adică, ce înseamnă securizarea României până lam urmă? Normal, eu cerusem, mi s-a spus ai în față cel puțin 300 de specialiști de la Whashington, care sunt de la departamentul de stat, de la apărare, de la servicii, și sunt cei mai reprezentativi din presă, trebuie să ne lămurești ce vreți să faceți, și cum, pentru că eu le spusesem: voi ne omorâți pe noi pentru că ceilalți sunt împotriva voastră, foștii noștri aliați. Voi comunicați cu ăia, da nu comunicați cu noi sub nicio formă, deși noi am fost singurii care am fost împotriva planurilor agresive ale Moscovei, noi am refuzat participarea la chestiile alea… deci eu făcusem niște dezvoltări în sensul acesta, de ce pe noi? Știam până când noi fusesem top în relațiiele cu America … până în aprilie 1989, pe relații speciale. Abia în aprilie 1989, președintele SUA ne-a scos de pe listă și am devenit ultimii de pe listă, s-a făcut o nouă ordine, în care cel mai important era Moscova și apoi ceilalți, în raport de mărime, pentru că toată schimbarea care s-a produs s-a produs împreună.