Filmuleţul de la Google, care sintetizează pe scurt activitatea lui Inge Lehmann
Pe 13 mai 2015, seismoloaga daneză Inge Lehmann este omagiată de motorul de căutare Google, la aniversarea a 127 de ani de la naştere. Inge Lehmann a descoperit nucleul intern al Pământului. Într-un filmuleţ de peste două minute, activitatea lui Inge Lehmann este prezentată pe scurt.
Inge Lehmann a fost recompensată de-a lungul carierei sale cu numeroase premii, printre care premiul Harry Oscar Wood (1960), medalia Emil Wiechert (1964), medalia de aur a Societăţii regale daneze de ştiinţe şi litere (1965), premiul Tagea Brandt Rejselegat (1938, 1967), medalia William Bowie (1971, prima acordată unei femei) şi medalia Societăţii seismologice americane (1977). De asemenea, a primit titlul onorific de doctor al Universităţilor Columbia (1964) şi Copenhaga (1968), iar în cinstea ei au fost botezate un asteroid, o medalie oferită de Uniunea geofizică americană, dar şi un pod şi o porţiune de drum, tot în SUA.
Inge Lehmann a murit pe 21 februarie 1993, la 104 ani, în Copenhaga.
Oamenii de ştiinţă europeni au anunţat că un nou experiment de laborator demonstrează că nucleul Pământului este mult mai fierbinte decât anunţau estimările realizate acum 20 de ani.
Nucleul de fier al planetei noastre nu s-a încălzit, explică oamenii de ştiinţă, ci tehnicile folosite pentru a-i estima temperatura erau eronate, se arată în cercetarea publicată în jurnalul Science.
Noile tehnici au permis experţilor de la European Synchrotron Radiation Facility (ESRF) să estimeze că temperatura înregistrată în apropiere de centrul Pământului este de aproximativ 6.000 de grade Celsius, adică cu 1.000 de grade mai fierbinte decât estimau cercetătorii germani în urma unui experiment efectuat în 1993.
Cercetătorii analizează nucleul solid de fier al Pământului, unde temperaturile extreme şi presiunea duc la formarea unui nucleu intern solid, iar fierul din jurul acestuia atinge o temperatură mai scăzută, de 4.000 de grade Celsius, şi rămâne în formă lichidă.
Inge Lehmann a postulat, în 1936, că nucleul Pământului nu este format dintr-o singură sferă lichidă, ci că există şi un nucleu intern, cu o structură diferită. Teoria sa a fost rapid adoptată de seismologi, inclusiv de celebrul Charles Richter, care dă numele scării în care se măsoară cutremurele.