Fantoma URSS-ului prin Moldova. De ce unii moldoveni ignoră ororile trecutului și susțin Rusia
În ciuda sutelor de mii de oameni morți în timpul deportărilor și al foametei planificate de Stalin, în Republica Moldova nostalgia sovietică trăiește bine-mersi. O parte însemnată a societății mature continuă să livreze tineretului varianta romanțată a vieții în URSS. 4 moldoveni din 10 consideră nu numai că destărmarea fostei Uniuni a fost o greșeală, dar își și doresc refacerea ei. Mulți nu o fac din convingere proprie, ci ca urmare a expunerii la un flux de dezinformare, destabilizare și manipulare, în spatele căruia s-ar afla serviciile lui Vladimir Putin, care au adaptat strategiile sovietice pentru vremurile noastre.
30 de ani de independență, studiile și sondajele au arătat că o parte a populației Moldovei a rămas fidelă ideilor promovate în perioada în care țara era parte a URSS, iar apoi colportate de partidele pro-ruse, ceea ce a permis Moscovei să-și mențină influența politică majoră la Chișinău.
Într-un interviu pentru Agora.md, istoricul Ion Xenofontov a oferit câteva posibile explicații ale acestui fenomen extrem de vizibil în majoritatea fostelor state sovietice și, mai diluat oarecum un pic mai diluat, în întregul fost bloc comunist european.
SINDROMUL STOCKHOLM LA NIVEL DE SOCIETATE
Istoricul Ion Xenofontov crede că glorificarea trecutului sovietic n-ar fi altceva decât un efect pe termen lung al propagandei, dar și a fricii care a stat la baza regimului sovietic, încă de la începutul său.
„Propaganda sovietică a fost una dintre cele mai bune propagande din toate timpurile istorice și de aceea a fost și cu bătaie lungă. Suntem de peste trei decenii de la destrămarea URSS și mai sunt nostalgici care visează la epoca de aur a acestei perioade sumbre.”
„Esența regimului sovietic a fost una de sorginte totalitară. (...) Ei vorbesc despre cetatea asediată, implicit statul sovietic care are adversari, așa cum spunea și Stalin: „Tovarăși avem dușmani interni, tovarăși avem dușmani externi”, adică întotdeauna se luptă cu cineva (…) cu dușmani din exterior, „imperialiști” le spuneau ei, dar și dușmani în interior”, este de părere Xenofontov.
Frica și propaganda erau astfel instrumentele prin care cetățenii erau manipulați să trăiască și să procedeze în modul în care le dicta regimul.
„Acest sindrom Stockholm, când victima îndrăgește călăul, descris de psihologi în contextul unei situații individuale, ea poate fi extinsă și asupra unei întregi populații. Un popor întreg poate să sufere de acest sindrom de a-ți venera răufăcătorul, cel care ți-a distrus valorile, viața”, a menționat istoricul.
PROPAGANDA DE ESENȚĂ TOTALITARĂ N-A DISPĂRUT, S-A ADAPTAT VREMURILOR
Așa-zisele „măsuri active” din Rusia sovietică nu au încetat odată cu destrămarea URSS, ci continuă activ și astăzi. De altfel, despre „coloana a 5-a a Rusiei” se crede că ar controla anumite personaje de la Chișinău, care desfășoară acțiuni subversive pe bani rusești. Odată cu începerea războiului din Ucraina, unii actori politici, care se declarau anterior în mod public prietenoși Rusiei, au evitat să condamne acțiunile Moscovei. Unele televiziuni retransmit posturi rusești care nu le spun nimic telespectatorilor despre bombardamente și consecințele tragice asupra populației ucrainene.
Așa se facă că, potrivit unui sondaj Magenta Consulting, 26% din respondenții din Moldova cred că Federația Rusă desfășoară o „operațiune militară” în Ucraina, nu un război.
Totodată, 20% din respondenții unei cercetări efectuate în Moldova au spus că sunt de partea Rusiei, iar 25% declarau că susțin modul în care Vladimir Putin gestionează conflictul care a provocat moartea a zeci de mii de civili ucraineni.
ANTIVACCISTUL TRANSFORMAT ÎN PUTINIST - profilurile propagandiștilor virtuali
Caricaturistul Alex Buretz, administratorul unui grupului Facebook peacemaker.md, care se ocupă cu depistarea profilurilor false, a reușit să identifice 4 categorii de internauți care susțin Rusia.
Prima categorie ar fi cei care pot fi numiți, generic, conspiraționiști antioccidentali, cei care erau antivaxeri, iar acum au devenit pro-Putin. A doua ar fi a colportorilor de profesie, care vehiculează informații cu înalt potențial de polemizare și distribuire. "De obicei folosesc fotografii de domnișoare simpatice. Sursa imaginilor poate fi găsită prin Google Image Search sau Yandex. A treia categorie ar fi a oamenilor reali, afiliați partidelor pro-ruse, iar a patra sunt tot oameni reali care cred sincer în propagandă și distribuie falsuri de bună voie”, a declarat Alex Buretz pentru AGORA.
MINCIUNA ISTORIEI CONSTRUITE PE MOȘTENIREA POZITIVĂ A URSS
Un alt fenomen răspândit la nivel de societate este memoria selectivă. În cazul spațiului exsovietic moldovenesc, asta se traduce prin elogierea unor acțiuni care poate că au avut efect pozitiv, făcându-se însă abstracție de costurile umane și de pârghiile totalitate prin intermediul cărora au fost obținute acele realizări.
„Stalin, dar implicit și statul totalitar sovietic, a știut că îți poate menține puterea în contextul în care va genera frică, umilință, nesiguranță. Chiar în perioada de apogeu, relativă stabilitate a statului sovietic se alimenta aceasta frică: suntem asediați, suntem în vizorul imperialiștilor, trebuie sa ne apărăm, aceasta a fost implicit în celula sistemului totalitar sovietic. Tocmai de aceea a fost organizată foametea din RSS moldovenească în ani 1946-1947, pentru a băga frica în oameni: „Uitați-vă nu avem siguranță și așteptăm ajutorul autorității supreme”, în cazul de față a lui Stalin”, subliniază Ion Xenofontov.
Pe același principiu al istoriei selective, sunt neglijate deportările succesive din perioada 1940-1953, care au „curățat” populația moldovenească de câteva sute de mii de „elemente nesănătoase”: moșierii, comercianții, polițiștii și jandarmii, primarii, apoi oamenii înstăriți și activiștii ai altor partide, iar în cel de-al treilea val, din 1951 - elementele religioase considerate a fi un pericol potențial la adresa regimului comunist stalinist.
„Scopul era de a elimina (…) oameni care cât de cât aveau o demnitate, o verticalitate, care pot gândi, pot pune întrebări, nu le trebuiau autorităților sovietice cei din categoria socială care venea în contrasens cu ceea ce anunța mesajul oficial”, explică Ion Xenofontov.
ETNICII MOLDOVENI, PRODUSUL RUSIFICĂRII FORȚATE
Imediat după război, Stalin a declanșat o colonizare de proporții și o rusificare de facto a Basarabiei. Conform datelor oficiale, în perioada sovietică, peste un milion de oameni s-au stabilit în Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, majoritatea fiind ruși. Ei au fost și cei care au avut acces preferențial la funcțiile înalte din administrație, creând astfel antagonisme în cadrul populației.
În paralel, autoritățile sovietice au deschis, în special în orașe, numeroase școli în limba rusă, mai multe chiar decât cele cu predare în limba „moldovenească”, precum și un număr de școli mixte. Alfabetul chirilic a fost impus încă de la intrarea trupelor sovietice în 1940.
Efectele procesului de "reconversie" etnică sunt vizibile și în prezent, o demonstrează datele studiilor.
La recensământul din 2014 din R. Moldova,2 milioane de persoane se considerau etnici moldoveni, 192 de mii - români, iar 111 mii - ruși. De notat că numărul etnicilor români a crescut de la recensământul din 2004.
Limba vorbită peste Prut este și ea în mijlocul dezbaterilor încă dinainte de căderea URSS, dar odată cu transparentizarea relativă a opiniilor, disputa a devenit mai acerbă. În 2014, 1,5 milioane de persoane declarau că vorbesc „moldoveneasca”, față de doar 639.000 care vorbeau româna, potrivit datelor prezentate de Agora.md.