Excesul de antibiotice înainte de vârsta de doi ani generează un risc crescut de obezitate
Administrarea de antibiotice copiilor în vârstă de până la doi ani creşte riscul de obezitate infantilă, iar acesta este încă şi mai mare pentru pacienţii care au primit doze importante, potrivit unui studiu american ale cărui rezultate au fost publicate luni, potrivit Mediafax.
"În contextul în care obezitatea rezultă din multiple cauze, reducerea prevalenţei sale depinde de identificarea şi de controlarea tuturor factorilor de risc", a explicat medicul Charles Bailey, de la Spitalul de pediatrie din Philadelphia, principalul autor al acestui studiu, publicat în Journal of the American Medical Association (JAMA).
"Rezultatele studiului nostru sugerează faptul că folosirea excesivă a antibioticelor înainte ca pacientul să împlinească vârsta de 24 de luni ar putea fi unul dintre aceşti factori", a adăugat el.
Oamenii de ştiinţă au studiat în perioada 2001 - 2013 dosarele medicale ale unui număr de peste 64.000 de copii, monitorizaţi de la naştere şi până la vârsta de cinci ani. Ei au aflat astfel că aproximativ 69% dintre copii au primit antibiotice, în medie, de 2,3 ori înainte de a împlini vârsta de doi ani.
În total, rata de prevalenţă a obezităţii era de 10% la vârsta de doi ani, de 14% la trei ani şi de 15% la patru ani, precizează autorii. În ceea ce îi priveşte pe copiii supraponderali, procentele au fost următoarele: 23% la vârsta de doi ani, 30% la trei ani şi 33% la patru ani.
Cercetătorii au determinat, de asemenea, că pacienţii care au fost trataţi de cel puţin patru ori cu antibiotice înaintea vârstei de doi ani prezintă un risc şi mai mare de obezitate.
Obezitatea reprezintă o problemă majoră de sănătate publică. Studii efectuate anterior sugerează că modificările provocate de antibiotice la nivelul florei microbiene intestinale ar putea fi asociate cu obezitatea, a reamintit medicul Charles Bailey.
Studiul cercetătorilor americani confirmă necesitatea adoptării unor noi directive în privinţa folosirii antibioticelor pentru tratarea unor maladii pediatrice curente, care să preconizeze un uzaj limitat atunci când eficienţa acestor medicamente a fost demonstrată.