DOSARUL VIŞINESCU. Singurul supravieţuitor, mărturii CUTREMURĂTOARE: Nu aveai voie să priveşti cerul
Valentin Cristea, singurul supravieţuitor de la Penitenciarul Râmnicu Sărat, a spus miercuri, la termenul din procesul torţionarului Alexandru Vişinescu, că în perioada în care a fost încarcerat a fost supus mai multor restricţii, însă avea dreptul la plimbare, fără a putea privi cerul.
"Am fost supus unor restricţii. Nu aveai voie să priveşti cerul, nu aveai voie să te apleci. Singurul drept era acela la plimbare. Această plimbare consta în scoaterea deţinuţilor într-o curte interioară, zilnic timp de 10-15 minute, timp în care eram obligaţi să mergem în cerc, fără a privi în sus, astfel că nu puteam vedea cerul, şi fără a ne putea apleca pentru a culege ceva de pe jos. Eram sub paza unei santinele. Orice abatere de la acest program de plimbare putea fi observată de santinela care ne supraveghea şi era raportată gardianului care proceda la conducerea deţinutului în celulă. Plimbarea se făcea separat pentru fiecare deţinut", a povestit Cristea, miercuri, în faţa magistraţilor de la Curtea de Apel Bucureşti, unde se judecă un nou termen în dosarul în care Alexandru Vişinescu este acuzat de crime împotriva umanităţii.
Fostul deţinut politic a adăugat că nu putea niciodată să interacţioneze cu ceilalţi deţinuţi, iar în celulă era singur. "Singurul mod de a comunica cu ceilalţi deţinuţi era limbajul Morse. Am fost pedepsit de două ori pentru că am folosit acest tip de comunicare. În toată perioada detenţiei, nu am avut nicio posibilitate de a comunica cu ceilalţi deţinuţi pe altă cale. (…) Eram lăsaţi la duş o dată pe săptămână, tot aşa, unul câte unul. De dimineaţa până seara, aveai voie să te plimbi prin celulă, dar nu să te aşezi pe pat, doar pe o băncuţă. Dacă nu respectai, erai pedepsit", a mai spus Valentin Cristea.
Supravieţuitorul a precizat că, la momentul în care a fost încarcerat, avea aproximativ 70 de kilograme, iar când a ieşit cântărea 51. "Cu privire la asistenţa medicală, cred că penitenciarul nu avea un medic angajat. La cerere, venea un medic civil, din oraş, un colaborator al penitenciarului. La intrarea gardianului în celulă, trebuia să stau cu spatele la acesta, cu faţa la peretele opus şi doar dacă aveam de formulat întrebări, primeam permisiunea de a mă întoarce. Am primit la un moment dat o sticluţă cu picături, dar eticheta de pe aceasta a fost răzuită, motiv pentru care nu ştiu despre ce medicament era vorba", şi-a amintit Cristea.
Citeşte mai multe pe mediafax.ro.