Doliu în lumea literară: Edna O'Brien, legenda feminismului irlandez, s-a stins din viață la 93 de ani
Scriitoarea irlandeză Edna O"Brien, cunoscută pentru opera sa literară rebelă şi feministă, a încetat din viaţă sâmbătă, la vârsta de 93 de ani, au anunţat duminică agenta şi editura ei.
Edna O"Brien a murit "în pace sâmbătă, 27 iulie, după o boală îndelungată", potrivit unui mesaj al agentei sale, Caroline Michel, şi al editurii ei, Faber, publicat pe contul de pe platforma X al acesteia din urmă.
"Edna O"Brien a fost una dintre cele mai mari scriitoare ale epocii", "ea a revoluţionat literatura irlandeză, surprinzând viaţa femeilor şi complexităţile condiţiei umane într-o proză luminoasă şi simplă şi care a avut o influenţă profundă asupra multor scriitori care au urmat-o", continuă mesajul.
Preşedintele irlandez Michael D. Higgins a descris-o drept "una dintre cele mai excepţionale scriitoare ale timpurilor moderne", el aducând un omagiu într-o declaraţie unei scriitoare "superbe", înzestrată cu un "curaj moral de a confrunta societatea irlandeză cu realităţi îndelung ignorate", o "neînfricată care a spus adevărul".
Finalistă de două ori în Franţa la premiile Medicis şi Femina pentru autobiografia sa "Fiica de la ţară" (2013) şi pentru romanul "Scăunele roşii" (2016), scriitoarea irlandeza a primit în 2018 "Nabokov Award for Achievement in International Literature", unul dintre cele mai prestigioase premii literare oferite de PEN America, pentru "înlăturarea barierelor sociale şi sexuale împotriva femeilor din Irlanda şi dincolo de aceasta".
De asemenea, juriul premiului Femina i-a acordat un premiu special pentru toată opera sa în 2019.
Primul ei roman, "Fetele de la ţară", o poveste despre iniţierea sexuală a două fete tinere, a provocat un scandal în ţara ei natală în 1960. Romanul fost interzis în librăriile din Dublin şi uneori ars pentru "pornografie şi absenţa religiei". Următoarele şase romane ale sale vor avea aceeaşi soartă.
În cele circa douăzeci de romane ale sale, scriitoarea irlandeza îşi descrie propria ţară ca pe un personaj violent şi înapoiat. Folosind un limbaj brut şi liric, ea sondează intimitatea femeilor sacrificate de o educaţie pe care o consideră represivă şi medievală.
Acestea sunt cele mai izolate sate din România. Doar temerarii se încumetă să le viziteze