Decăderea unui preşedinte. A testat pe propria țară până unde poate forţa prietenia cu SUA

Demisia din funcția de la Odessa, în 2016, era doar începutul disputei cu președintele „reformator“ Petro Porosenko, fostul său prieten din anii studenției la Universitatea din Kiev, scrie Cotidianul. Pe 26 iulie, Poroșenko a semnat decretul prin care îi retrage cetățenia ucraineană lui Saakasvili, care devenea astfel apatrid - fostul președinte georgian a fost obligat să renunțe la cetățenia georgiană, pentru a putea ocupa funcții oficiale în Ucraina.

Fratele său, David, a fost reținut deja de poliția ucraineană, sub acuzația că se află ilegal în țară. Reținerea a fost confirmată pe 2 septembrie de un purtător de cuvânt al Ministerului de Interne de la Kiev, minister condus de același Arsen Avakov, care i-a aruncat în față lui Saakașvili un pahar cu apă, în timpul unei ședințe de guvern, însoțit de un „pleacă naibii din țara mea!“.

Saakașvili a anunțat că revine în Ucraina duminică. A și numit punctul de frontieră, pentru ca susținătorii săi, simpatizanți ai Mișcării Noilor Forțe, partidul pe care l-a înființat în Ucraina, să facă aici o tabără de corturi. Fostul președinte georgian le-a spus jurnaliștilor că va dormi într-un cort la frontiera polono-ucraineană, dacă grănicerii nu-l vor lăsa să intre în țara.

O revoluție atent studiată

Epopeea lui Saakașvili începe în lumea sovietică, cu studiile de drept făcute în Ucraina și serviciul militar satisfăcut cu puțin înainte de prăbușirea URSS. În scurt timp, primește o bursă din partea Departamentului de Stat al SUA pentru cursuri masterale la Columbia University. A crezut că a făcut o „școală de președinți“, dar viața urma să-i demonstreze contrariul. În SUA, este abordat de cel care avea să-i devină premier, Zurab Jvania. Decide să se întoarcă în Georgia și să pună pe picioare mișcarea politică împotriva președintelui Eduard Șevardnadze, însă după o perioadă de colaborare (la doar 32 de ani, Saakașvili a devenit ministru al Justiției în regimul Șevardnadze). Giga Bokeria, unul dintre colaboratorii apropiați, fusese în Serbia în 2003 pentru a studia organizarea revoluției ce a pus capăt regimului Milosevici.

Pe bulevardul George W. Bush

Pe 22 noiembrie 2003, înconjurat de camerele de luat vederi ale CNN, Saakașvili intra în fruntea mulțimii în parlamentul de la Tbilisi, unde Shevardnadze ținea discursul de deschidere a lucrărilor. Au urmat negocieri între președintele Vladimir Putin și bătrânul Shevardnadze, în urma cărora acesta a decis să demisioneze și să plece la Moscova. Imediat, în ianuarie 2004, au fost organizate alegeri prezidențiale, câștigate cu 96% din voturi de tânărul Saakașvili. Așa-zisa „revoluție a trandafirilor“ se încheia cu succes. Președintele a început un amplu proces de reforme, marcat de privatizarea cvasitotală a economiei, de o profesionalizare rapidă a armatei, înarmare, depunerea candidaturii pentru aderare la UE și NATO și de o campanie anticorupție ce a umplut la refuz închisorile.

Sprijinul administrației George W. Bush și al firmelor de lobby americane a fost esențial (în preajma revoluției colorate, Saakașvili a apelat la serviciile de lobby ale unui apropiat al senatorului John McCain și ale USAID). „Doream să arătăm că țările baltice nu au fost o excepție în lumea postsovietică“, spunea Damon Wilson, fost director pentru afaceri europene în Consiliul Național de Securitate al președintelui Bush. Georgia a fost aleasă pentru a demonstra acest lucru, iar Saakașvili și-a arătat recunoștința: privatizări cu dedicație, un bulevard din Tbilisi a fost botezat „George W. Bush“ (un model urmat în Kosovo, prin ridicarea statuii lui Bill Clinton).

„I-am spus să nu provoace Rusia“

Până și Radio Europa Liberă a subliniat condițiile inumane din închisorile georgiene și abuzurile comise de guvernele lui Saakașvili împotriva opoziției. Privatizarea sistemului de sănătate a lăsat circa 60% din georgieni fără asigurări, iar de creșterea economică nu au beneficiat decât 25% din cetățeni. A urmat războiul de cinci zile dintre Rusia și Georgia, în 2008. SUA „i-au spus de 30.000 de ori“ să nu se confrunte cu Rusia, „însă a vrut-o, crezând că Rusia nu va răspunde“, spune Fiona Hill, fostă consilieră pentru securitate a președintelui Barack Obama. Trupele georgiene au intrat în Osetia de Sud, știind că armata rusă este pregătită de un atac, iar în scurt timp, Saakașvili a pierdut o treime din teritoriu. Administrația Bush a fost pusă într-o poziție dificilă, Saakașvili nu mai era atât de frecventabil, iar noul președinte Barack Obama l-a tratat cu și mai multă răceală, pe fondul „resetării“ în relația cu Rusia.

Partidul său, Mișcarea Națională Unită, a pierdut alegerile din 2012, după care președintele Saakșvili a fost hăituit, pe scenariul brevetat de el însuși, de deținuți de drept comun eliberați de noul guvern. În 2013, odată cu încheierea celui de-al doilea mandat prezidențial, se termină și episodul georgian al „revoluției“. Urmare a erorii sale monumentale de a se confrunta cu Rusia imediat după Summitul NATO de la București, unde a căutat aderarea, Georgia s-a îndepărtat de Alianță pentru un deceniu, deși retorica NATO încearcă să mențină vie urma de entuziasm prooccidental din țară.