De ce devin, de fapt, mezelurile lipicioase. Mai sunt bune de mâncat?
Salam, parizer, şuncă. Toate sunt roz sau roşii şi sunt gustoase. Dacă preţul lor este scăzut, ai grijă: mănânci carne prelucrată de proastă calitate, grăsimi, amidon, coloranţi şi conservanţi din plin! Printre aceştia se numără şi carminul, care provine fie dintr-o plantă, fie din carapacea unor gândaci.
Mezelurile sunt accesibile ca preţ, aşa că românii le consideră potrivite pentru o masă rapidă sau pentru sandvişul copiilor.
„Citirea etichetei nu lămureşte majoritatea oamenilor. E-urile trecute acolo nu explică clar conţinutul lor”, spune Liana Conţiu, nutriţionist– dietetician, specialist în Nutriţie Clinică şi Comunitară din Târgu Mureş.
Cum vă puteţi da seama că mezelurile nu sunt cele mai bune? De obicei, preţul mic şi termenul de valabilitate îndelungat ne poate confirma banuiala că sunt nişte produse artificiale.
Ce conţin mezelurile? Dincolo de carne de proastă calitate, se foloseşte o cantitate mare de apă şi grăsime care măresc cantitatea de produs.
„Cantitatea de carne e nesemnificativă, o mare parte sunt tocăturile - carne dezosată mecanic- în mare parte resturi de carne. Şi apoi urmează lista aditivilor: glutamat monosodic care dă gust foarte bun şi provoacă dependenţă, nitriţi şi nitraţi de sodiu, arome sintetice, coloranţi”, mai spune Liana Conţiu.
Toate aceste adaosuri, cum ar fi amidonul, plus faptul că mezelurile nu sunt tocmai proaspete sau calitatea cărnii nu este cea mai bună le fac lipicioase, după câteva zile de stat la frigider. Există şi studii care arată că, atunci când carnea de vită folosită la producerea mezelurilor provine de la un animal bolnav, aceasta are acel aspect de „lipici”.