Dan Vasile Mihale: De ce doarme CNA când este vorba de televiziunile obediente puterii?
Am stat și m-am întrebat, dacă merită să intru într-o polemică, principială, cu un coleg de breaslă și am ajuns la următoarea concluzie: nu merită. De ce? Pentru că fiecare are dreptul la opinie. Atâta timp cât opinia este expusă civilizat, no comment. Când se depășește însă granița și opinia este trâmbițată grobian, cu pretenția de adevăr absolut, și aduce jigniri altor persoane, trebuie să intervină instituțiile abilitate. În acest caz este vorba Consiliul Național al Audiovizualului(CNA), instituție plătită din bani publici, care folosește o dublă măsură.
Concret, când este vorba de televiziunile obediente puterii se face că nu vede, iar în celelalte cazuri aplică amenzi exorbitante.
Ca să înțelegeți unde bat, o să vă prezint, foarte pe scurt, o speță nefericită care face de rușine întreaga presă. Un coleg de la o televiziune obedientă puterii a proferat jigniri, în direct, la adresa unei colege de breaslă doar pentru că a încercat să-și facă meseria la conferința de presă, organizată de Tudorel Toader, în care s-a anunțat declanșarea procedurii de revocare a șefei DNA. Ce l-a supărat atât de tare pe respectabilul realizator? Faptul că jurnalista l-a întrerupt pe "înaltul oficial'', care nu vrut să răspundă la nicio întrebare. Iritat de acest moment, realizatorul tv s-a dezlănțuit: "Matahală, șunci la vedere..." Nici nu merită să mai reproduc. Mă întreb însă cum îndrăznește să-și mai privească nevasta în ochi, când poate să vorbească așa despre o femeie. Și, apropo, era să uit. Și soția domnului a lucrat la "SRI TV'', așa cum îi place respectabilului să numească Realitatea TV.
Nu mai insist asupra episodului. CNA trebuie să-și facă treaba. Nu pot însă să nu remarc cât de jos a ajuns presa românească. Dacă colegii de breaslă ajung să se jignească între ei, totul e pierdut. În presa românească nu a fost niciodată solidaritate. Mulți jurnaliști s-au transformat în tonomate, vorba fostului președinte Băsescu. Au început să privească realitatea deformat, în funcție de fișicul de monede care le-a intrat în aparat. A existat pe vremuri un for profesional, care se numea Clubul Român de Presă, dar nu a avut nici forță și nici viață lungă. Cu excepția CNA, nu mai există nicio altă intituție care să sancționeze derapajele și să asaneze mlaștinile din presă. Păcat.
Sunt jurnaliști onești care trăiesc din leafă și jurnaliști "descurcăreți'' care se trag de șireturi cu unii politicieni și cu patronii lor. Asta este presa românească. Nici mai bună, nici mai rea decât societatea românească în ansamblu.