Cum a câștigat Putin alegerile din România. Țara nu s-a bucurat niciodată de o epocă de aur a democraţiei post-comuniste

Dar România este încă afectată de ascensiunea şi căderea rapidă a lui Georgescu, scrie publicaţia de la Bruxelles. Partidele politice din ţară se ceartă între ele în timp ce încearcă să alcătuiască un guvern de coaliţie în urma unor alegeri parlamentare separate. Numai după încheierea acestui exerciţiu, românii vor şti când vor putea vota din nou pentru un preşedinte. Viitorul politic al lui Georgescu este la fel de incert; mulţi cred că acesta ar putea fi descalificat pentru a candida din nou, în baza hotărârii de anulare a Curţii.

Analiştii politici, istoricii şi anchetatorii de la Bucureşti şi Bruxelles vor discuta probabil ani de zile despre măsura în care Kremlinul sau o campanie de influenţă alimentată de TikTok a facilitat erupţia antiestablishment a lui Georgescu. Dar pentru mulţi români obişnuiţi, cel puţin o parte din motivele din spatele ascensiunii sale este deja clar - şi este unul cu implicaţii importante pentru alte ţări occidentale, atrage atenţia POLITICO. Răspunsul, spune Oana Popescu-Zamfir - director al GlobalFocus Center, un think tank de politică externă şi securitate din Bucureşti - are mai puţin de-a face cu o dragoste descoperită brusc pentru Rusia sau pentru extrema dreaptă cât cu o dezamăgire profundă faţă de ceea ce este perceput ca fiind o clasă politică distantă şi nepăsătoare. „Oamenii au dezvoltat această idee că totul este oricum manipulat, totul se decide în spatele uşilor închise şi ceea ce vezi şi pe cine votezi este mult mai puţin important”, explică ea. „Percepţia oamenilor este că viaţa şi instituţiile politice sunt dominate de aceste reţele obscure de interese. Ei cred că, într-o mare măsură, această percepţie este corectă”, arată Oana Popescu-Zamfir.

„ÎN MÂINILE LUI DUMNEZEU”

Ascensiunea lui Georgescu a fost atât de bruscă şi de neaşteptată, încât românii liberali au fost nevoiţi să caute prin postările sale online pentru a încerca să-şi dea seama ce reprezintă şi de unde a venit. Cum a putut un nonconformist necunoscut - fără partid politic, fără profil mediatic şi fără infrastructură de campanie - să fie pe cale să câştige preşedinţia? Au fost alegerile corecte sau o fraudă? Cum de serviciile de securitate nu reuşiseră să detecteze ceea ce se întâmpla?

Georgescu, în vârstă de 62 de ani, care a desfăşurat o campanie în principal pe site-uri de social media precum YouTube şi TikTok, este un critic al Uniunii Europene şi al NATO care l-a lăudat pe Putin ca fiind un patriot şi l-a aclamat pe războinicul medieval Vlad Ţepeş (alias Dracula) ca erou naţional. Declaraţiile sale din trecut seamănă cu o listă copy-paste a celor mai de succes postări de extremă dreapta de pe X.

Georgescu a fost şi un sceptic al vaccinurilor. Campania sa s-a opus extinderii drepturilor LGBTQ+ şi, la fel ca Putin, iubeşte judo-ul. El şi-a exprimat admiraţia pentru liderul pro-german al României din cel de-al Doilea Război Mondial, Ion Antonescu, care a contribuit la Holocaust, şi a fost susţinut de grupuri neo-legionare cu rădăcini în Garda de Fier, organizaţia paramilitară fascistă din anii 1930. Georgescu a denunţat public UE, a descris scutul antirachetă al Statelor Unite amplasat pe teritoriul României drept o ruşine naţională şi a promis să pună capăt oricărei forme de asistenţă pentru Ucraina. Şi-a invocat frecvent credinţa, declarând că nu a avut cheltuieli de campanie pentru că, după cum a spus el, „suntem în mâinile lui Dumnezeu”, reaminteşte POLITICO.

Într-unul dintre cele mai de succes videoclipuri de pe reţelele sociale, el poartă o cămaşă tradiţională românească şi călăreşte pe un cal alb. Imaginea este a unui om care îşi întruchipează patria - pământul fertil, munţii şi mitologia Transilvaniei, moştenirea folclorică a unei naţiuni mândre. Nu are partid, spune el, pentru că partidul său este România.

CLASA POLITICĂ TRECE LA CONTRAATAC

Nu a durat mult până când clasa politică din România a început să riposteze. În zilele care au urmat victoriei şocante a lui Georgescu, au crescut suspiciunile că acesta ar fi beneficiat de o operaţiune de interferenţă sprijinită de Rusia, o idee pe care preşedintele Iohannis a încurajat-o atunci când a declasificat dosare ale serviciilor de informaţii cu câteva zile înainte de începerea celui de-al doilea şi ultim tur de scrutin. Documentele au fost incendiare, susţinând că ţara a fost supusă unui atac „hibrid” din partea Moscovei şi că mesajele antioccidentale ale lui Georgescu au fost amplificate de o armată de 25.000 de conturi TikTok, asemănătoare unui robot, care a intrat în acţiune în ultimul moment pentru a-i galvaniza pe susţinătorii săi. De asemenea, autorităţile pun la îndoială legalitatea finanţării campaniei sale, menţionează POLITICO.

Între timp, românii liberali s-au înghesuit să o susţină pe Elena Lasconi, candidatul Partidului Uniunea Salvaţi România, cu care ar fi trebuit să se confrunte în turul doi. O liberală de centru-dreapta care şi-a susţinut părerile pro-europene, Lasconi a oferit o alternativă clară, dar nu avea greutate politică: singura sa experienţă reală în funcţii înalte a fost cea de primar al unui orăşel aflat la 150 de kilometri distanţă de Bucureşti. Cu toate acestea, pe 5 decembrie, mii de oameni au ieşit în stradă pentru a-şi exprima sprijinul pentru identitatea „europeană” a României, scandând „libertate” şi fluturând steaguri ale UE alături de tricolorul naţional, albastru, galben şi roşu. Aceştia intenţionau să voteze pentru Lasconi în turul final din 8 decembrie. „Alegem între Est şi Vest”, a declarat Aurelia Poderescu, 54 de ani, care a participat la eveniment. „Pentru noi, NATO şi UE înseamnă siguranţă pentru copiii şi nepoţii noştri.”

Mulţi dintre cei adunaţi în Piaţa Universităţii erau tineri. Unii, însă, şi-au amintit de teroarea Revoluţiei din 1989, în care protestele de stradă sângeroase şi ciocnirile cu armata l-au dat în cele din urmă jos pe dictatorul Nicolae Ceauşescu, dar cu un preţ mare: 1.100 de oameni şi-au pierdut viaţa. „Aveam 18 ani atunci şi auzeam oamenii trăgând”, a spus Poderescu. „Am aceeaşi teamă şi astăzi. Nu ne putem întoarce la acele vremuri”, arată femeia.

A doua zi, ploaia s-a abătut asupra centrului Bucureştiului, udând piaţa în care s-au adunat protestatarii. Imediat după prânz, când lumina zilei se scurgea deja de pe cer, cei mai înalţi judecători ai României au dat bomba decisivă. Printr-o decizie unanimă, Curtea Constituţională a României a anulat rezultatele alegerilor, invocând nereguli în primul tur şi exprimând îngrijorări cu privire la finanţarea campaniei electorale. În câteva ore, instituţiile statului au început să îi adune pe cei din spatele campaniei lui Georgescu. Mercenarii angajaţi de acesta ca agenţi de securitate au fost arestaţi şi s-a descoperit că aveau arme în maşini. Se presupune că aceştia se îndreptau spre capitală, cu intenţia de a comite violenţe. Poliţia a percheziţionat locuinţa unui important susţinător financiar al lui Georgescu. Funcţionarii fiscali au lansat investigaţii asupra lui Georgescu însuşi şi a micii armate de influenceri TikTok care ar fi fost plătiţi pentru a-i promova candidatura. Unii dintre aceştia au fugit acum din ţară, scrie POLITICO.

SIMPTOMUL UNEI MARI DEZILUZII

Pentru observatorii externi care se temeau că România este pe cale să imite Ungaria şi să aleagă un alt simpatizant al Kremlinului în stilul lui Viktor Orbán, anularea a fost un semn binevenit de raţiune.

Cu toate acestea, în România, şocul iniţial provocat de o măsură atât de draconică a cedat curând locul cinismului. Georgescu şi-a îndemnat susţinătorii să nu „cedeze” şi să îşi păstreze credinţa. „Astăzi, statul român a călcat în picioare democraţia”, a spus el. „În această zi, sistemul corupt a făcut un pact cu diavolul. Eu am un singur pact - cu poporul român şi cu Dumnezeu”, a spus el.

Rivala sa, Lasconi, a făcut o declaraţie izbitor de asemănătoare. „Astăzi este momentul în care statul român a călcat în picioare democraţia”, a afirmat ea. „Dumnezeu, poporul român, adevărul şi legea vor prevala şi îi vor pedepsi pe cei vinovaţi de distrugerea democraţiei noastre”, a prezis Lasconi.

Pentru mulţi români obişnuiţi, însă, ultima lună a fost doar un alt capitol din relaţia complicată - şi adesea dezamăgitoare - a ţării cu liberalismul şi democraţia, comentează POLITICO. Indiferent de rolul pe care Kremlinul sau TikTok l-ar fi jucat în ascensiunea rapidă a lui Georgescu, popularitatea sa a fost, mai presus de orice, un simptom al unei mari deziluzii faţă de clasa politică, adaugă publicaţia de la Bruxelles.

„Cred că Georgescu este o altă marionetă a unei părţi foarte proaste a culturii noastre în acest moment”, a declarat Miruna Parasca, o arhitectă de 26 de ani, la câteva ore după anunţul instanţei, în timp ce sorbea un cocktail cu soţul ei într-un bar din Bucureşti. Dar anularea alegerilor „nu a fost bună”, mai ales pentru cei care l-au susţinut. „Cea mai bună cale democratică era să continuăm cu alegerile”, a spus ea. „Ne alegem preşedintele, aşa că oamenii au dreptul să aleagă”, continuă tânăra. Lucrul „trist” pentru România este că nu au existat candidaţi mai buni care să fie prezentaţi alegătorilor. „Corupţia este peste tot”, conchide ea cu un oftat.

CINISM CU RĂDĂCINI ADÂNCI

Acest sentiment - că întreaga clasă politică este dubioasă - este unul comun. Este cu atât mai condamnabil cu cât este exprimat nu cu furie, ci cu resemnare.

Cinismul omniprezent goleşte de culoare conversaţiile despre politica din România: nimic nu s-a schimbat şi nimic nu se va schimba, indiferent cine va câştiga. Chiar şi Georgescu, un rebel sălbatic în ochii occidentalilor, „nu este Hitler”, aşa că oamenii ar trebui să se calmeze, potrivit Mirunei Parasca.

Cinismul îşi are originea în istoria ţării, scrie POLITICO. Dacă străinii ştiu ceva despre România modernă, este probabil să ştie că ţara s-a ridicat împotriva dictatorului comunist Ceauşescu în 1989, într-o revoluţie care a pus capăt cu violenţă celor 20 de ani de domnie brutală a acestuia. A fost un moment important în încheierea Războiului Rece, alături de căderea Zidului Berlinului, care a definit înfrângerea ideologiei comuniste.

Totuşi, acum, mulţi români se întreabă dacă revoluţia a fost reală. Perioada este adesea denumită „aşa-zisa revoluţie”. Partidul care a preluat puterea de la Ceauşescu, Frontul Salvării Naţionale, a inclus figuri care au fost anterior în interiorul regimului său. Iniţial, aceştia au promis că nu vor candida la primele alegeri post-comuniste din ţară, dar apoi partidul şi-a încălcat promisiunea, a strâns rândurile şi a păstrat controlul. A urmat o versiune a democraţiei, dar alegerile din anii 1990 au fost criticate pentru corupţie şi falsificarea voturilor.

În timp ce blocarea de către Georgescu a competiţiei din 2024 a fost un caz extrem şi dramatic, adevărul este că România nu s-a bucurat niciodată de o epocă de aur a democraţiei post-comuniste. Deşi ţara a aderat la UE în 2007, în ochii unora dintre români, beneficiile aduse de apartenenţa la blocul comunitar nu au fost pe deplin realizate, corupţia politică şi incompetenţa continuând, iar inegalitatea agravându-se, scrie POLITICO.

UN TEREN ŞUBRED

Apartenenţa la UE rămâne populară, dar aşteptările oamenilor că aceasta va rezolva problemele ţării au fost prea mari şi mulţi se simt dezamăgiţi. Liderii europeni de la Bruxelles şi din alte părţi ştiau că România are un drum lung de parcurs pentru a combate corupţia şi pentru a aplica standardele democratice pe care le aşteaptă blocul comunitar. Dar au vrut să încurajeze reformiştii de la Bucureşti şi să împiedice ţara să alunece înapoi sub influenţa Moscovei.

„Ne-am păcălit singuri”, a declarat Oana Popescu-Zamfir, care, împreună cu colegii săi, şi-a petrecut ultimii ani trăgând un semnal de alarmă cu privire la faptul că sprijinul pentru politica externă de orientare occidentală în România se află pe un teren „şubred” şi nu se mai poate baza pe „o majoritate semnificativă”.

Nici politica internă nu s-a schimbat prea mult. Frontul Salvării Naţionale, care a preluat puterea după 1989, a dat naştere Partidului Social Democrat (PSD), care de atunci a fost forţa politică dominantă a României. Mulţi din ţară au remarcat că PSD este cel care a numit majoritatea membrilor Curţii Constituţionale a României.

„NU FAC NIMIC PENTRU ACEASTĂ ŢARĂ”

La Mihail Kogălniceanu, locuitorii sunt în mare parte neimpresionaţi de drama politică a ţării lor. Pe strada principală, un magazin de piese auto este decorat de Crăciun cu un şir de lumini mov, care clipesc şi se sting într-o după-amiază umedă şi gri. În interior, Florian Emil, de 56 de ani, stă la birou, în timp ce mama sa, Elena Mitrofar, în vârstă de 88 de ani, ocupă un scaun lateral. „Alegem între două lucruri rele”, spune Emil. „Doamna Lasconi nu are stofă de preşedinte. Iar pe de altă parte, există o mulţime de controverse”, adaugă el. Mama lui este mai directă în privinţa lui Georgescu. „Este un trădător şi trebuie tratat ca atare”.

Puţin mai departe pe drum, servind clienţii într-un bistro, Cosmina Dumitru, de 17 ani, spune că unii locuitori se simt „protejaţi” trăind lângă o bază NATO. Dar alţii se tem că acumularea militară ar putea face din oraş o ţintă. Cu Ucraina în apropiere şi cu resturi din război care aterizează pe teritoriul României, este o îngrijorare de înţeles. Cu toate acestea, când vine vorba de alegeri, ea ridică din umeri. Este prea tânără pentru a participa, explică ea, dar chiar dacă ar putea vota, nu ar vota pentru niciunul dintre ei. „Ei fac lucruri doar pentru ei înşişi, nu fac nimic pentru această ţară”, conchide tânăra.