MENIU

Cum a ajuns Eugen Simion MINISTRU PENTRU O NOAPTE: "La Cultură pare a fi un loc de trecere"

Cum a ajuns Eugen Simion MINISTRU PENTRU O NOAPTE: 'La Cultură pare a fi un loc de trecere' / Foto: MEDIAFAX

Ministerul Culturii pare a fi "un loc de trecere", spune Eugen Simion, la Realitatea TV. Invitat, miercuri seara, în emisiunea "Jocuri de putere", academicianul a vorbit despre interesul pentru carte al miniştrilor Culturii, după 1989.

"Eu n-am apucat să vorbesc cu niciun ministru al Culturii, în ultimii ani de zile. N-am reuşit! S-au schimbat repede, nici n-am apucat să aflăm cum îi cheamă şi s-au şi schimbat. Cu domnul Haşotti am stat o dată de vorbă, dar şi dânsul a plecat după vreo lună de zile. La Ministerul Culturii, nu ştiu de ce, pare a fi un loc de trecere", a spus academicianul Eugen Simion, în emisiunea "Jocuri de putere".

Întâmplarea a făcut, spune el, să ajungă şi el ministru. Fără voia sa, însă. A durat o noapte.

"Ştiţi că eu am fost o singură noapte ministrul Culturii? Când s-a schimbat Guvernul Roman şi ministrul Culturii atunci era Pleşu, a venit ca prim-ministru domnul Stolojan. Şi, fără să fiu întrebat, noaptea târziu mi-a dat un coleg de-al dvs. gazetar un telefon spunându-mi 'Vă salut, domnule ministru!', pe la 1 noaptea... Eu am crezut că e o glumă proastă, dar a doua zi dimineaţa am luat ziarul şi am văzut că ministru al Culturii eram propus eu. Am avut o întâlnire pe la 11:00 cu domnul Stolojan, i-am spus: 'Vă mulţumesc foarte mult! Nu sunt pregătit pentru aşa ceva!' Era în '91. Nu avusesem în viaţa mea nicio funcţie publică. Am fost profesor de literatură şi critic literar. E drept că nici domnul Stolojan n-a insistat, în 10 minute ne-am despărţit. Cred că a fost cea mai bună hotărâre pe care am luat-o în viaţa mea, iar dânsul mi-a făcut cel mai mare bine", îşi aminteşte academicianul.

Întrebat care a fost, în opinia sa, cel mai bun ministru al Culturii după Revoluţie, Eugen Simion a răspuns: "Un ministru bun a fost Ion Caramitru. L-am admirat ca actor, a fost un om care a făcut ceva, a vrut să facă ceva şi lui îi datorăm faptul că am început să publicăm manuscrisele lui Eminescu, 38 de volume. Eu nu uit acest lucru. A fost bun şi Răzvan Theodorescu, la început, că a finanţat un prim volum, după care a venit o ministreasă din partea Partidului Liberal şi ne-a trimis la bănci, n-a mai vrut să finanţeze aceste facsimile."