Culisele statului paralel | Cum a ajuns România, fost grânar al Europei, să cumpere de la vecini. Produsele agricole, date la export
Tarabele pline cu fructe și legume, unele ieftine, altele mai scumpe, dar arătoase, în proporție de 90% sunt venite de peste granițe. O iluzie a belșugului transportat din Polonia, Olanda, China, Grecia, Franța și chiar și țări din lumea a treia. O lovitură în orgoliul fostului grânar al Europei, așa cum era numită România înainte de 1989, dar și în bunăstarea românilor.
Mâncăm orice ni se oferă, chiar dacă plătim bani buni pe produse, plătim chiar și cu sănătatea. Legume de bază modificate genetic, mere învelite în strat gros de ceară, roșii care nu se strică nici după două luni dacă sunt ținute în frigider.
Țăranii români asistă neputincioși la marele carnaval al supermarketurilor. Au încercat să-și pună și ei marfa pe rafturi, naturală și crescută în pământ românesc, dar nu li s-a găsit loc.
S-a dat lege ca produsele românești să aibă loc asigurat în marile magazine, dar viclenia afaceriștilor străini care gestionează piața a găsit alte șicane pentru a îndepărta producătorul român: i-a impus taxe mari și l-a obligat să vândă la prețuri sub cele de producție.
Țăranul român nu mai găsește loc decât la tarabă, și chiar și acolo cu greu, din cauza unora care aleg să profite de naivitatea oamenilor și să revândă produse de import în piețe, la preț de nimic.
Greu de crezut că s-a ajuns în această situație, când România are o suprafață agricolă de 14,8 milioane de hectare cu pământ fertil și de bună calitate.
Dacian Cioloș, fost comisar european pe probleme de agricultură, promitea, în 2012, că va aduce reforme.
”Păi, nu știu. Explicații pot să fie mai multe și tocmai pentru a identifica cauzele, obiective sau subiective ale unor astfel de evoluții, Comisia Europeană a luat decizia acum 2 ani să creeze un forum interinstituțional privind lanțul agroalimentar, care reunește reprezentanți ai diferitelor categorii economice de pe lanțul alimentar - producător, procesator, distribuitor, comercianți. Au avut și au loc discuții între aceste categorii de actori economici ca să vedem cum se construiește prețul pe lanțul alimentar, cum evoluează prețul, ce probleme de circulație a informației și de transmitere a informației pe lanțul alimentar în construcția prețului există, ce probleme privind puterea de negociere și raportul de forțe pe lanțul alimentar există. Până la sfârșitul lui iunie așteptăm concluziile acestui forum pe lanțul agroalimentar”, spunea Dacian Cioloș în 2012, în calitatea sa de comisar european pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală, dar și fost ministru al Agriculturii.
Un deceniu mai târziu, pământul românesc se usucă, deși Dacian Cioloș e tot la Bruxelles, iar partidul înființat de el e la guvernare.
Producătorii români își vând recoltele marilor companii din afară, legumele noastre fiind etichetate cu „BIO” și expediate în țări de la care noi, culmea, importăm produse de foarte slabă calitate.
Potrivit Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, în primele 8 luni ale anului 2019, exporturile au însumat 4,28 miliarde de euro, înregistrând o creștere de 6%. Importurile au înregistrat o creștere de 9,3%, însumând 5,43 miliarde de euro.
Deficitul României în comerțul cu produse agroalimentare a fost de 1,14 miliarde de euro în 2019, fiind cu 24% mai mare decât în aceeași perioadă a anului 2018 (923,44 milioane de euro). Nici 2020 nu a fost un an mai bun. Anul trecut s-a încheiat cu un deficit de aproape două miliarde de euro în comerţul cu produse agroalimentare. Ca-n fiecare an de după 1989 încoace, politicienii au o explicație. Una și bună:
”Așa cum am spus încă de la preluarea mandatului, niciodată nu vom vinde speranțe deșarte fermierilor și niciodată nu ii vom minți. Știm cu toții că România, anul acesta, a fost lovită crunt de o secetă cum nu a mai fost întregistrată în ultimii zece ani”, a declarat ministrul Adrian Oros.