CULISELE STATULUI PARALEL. Cum a ajuns desculță fabrica de încălțăminte Clujana

Ileana Câmpan și Liana Precup lucrează la Clujana din anii `80, anii de glorie pentru fabrica de încălțăminte. În total, erau 11 mii de angajați în \"89. Astăzi au mai rămas 110. Cele două femei privesc cu amărăciune zidurile fabricii care devine o ruină pe zi ce trece.

O sută de ani de istorie! Clujana, producătorul de încălțăminte a supraviețuit destrămării imperiilor și căderii mai multor regimuri politice pentru ca democrația să îi vină în cele din urmă de hac.

Când vezi halele de lucru, pline cu mașinării care zac în așteptarea drumului fără de întoarcere, pare că cineva și-a dorit închiderea fabricii. Nimeni din cei care au condus țara în ultimii 30 de ani nu a dat vreo șansă acestei fabrici care s-a zbătut să reziste până în ultima clipă. Anul trecut, câțiva muncitori se ambiționau să arate că meseria e brățară de aur. Și că mai au multe de spus în speranța că lumea mai vrea marfa lor.

Astăzi aflăm că fabrica va trebui să părăsească sediile din Cluj, după ce Consiliul Judeţean a obţinut o sentinţă de evacuare împotriva cunoscutului brand de încălţăminte. Sentinţa dată de Judecătoria Cluj putea fi atacată până pe 22 iulie, însă conducerea fabricii nu a făcut asta. Poate și pentru că SC. Clujana SA este deţinută chiar de Consiliul Judeţean Cluj. Fabrica a ajuns în proprietatea instituției în 2018 în contextul procedurii de insolvență. ANAF a scos în 2017 la vânzare un spaţiu, o hală de producție și terenuri de aproape 10 mii de metri pătrați. Preţul de pornire a fost de 7,7 milioane de euro. Consiliul Județean Cluj a ales să cumpere activele Clujana cu acești bani în condițiile în care terenul dn zona fabricii, conform anunțurilor, valorează puțin peste 2 milioane de euro. Autoritățile își doresc acest pământ pentru spații administrative.

Potrivit cotidianului Făclia de Cluj, în acest an, în luna martie, forul judeţean a somat Clujana să părăsească imobilele din Piaţa 1 Mai. Însă, cum societatea nu a găsit spaţii potrivite pentru a-şi muta activitatea, şi-a continuat producţia în același loc. Anul trecut, în plină pandemie, directorul interimar al fabricii anunța o revenire miraculoasă. Clujana încheiase 4 contracte cu branduri importante din occident.

Pe vremea când existau magaziile pentru export, Clujana producea 200 de mii de perechi de încălțăminte pe lună. Desi Romania făcea parte în anii 60-70 din Tratatul de la Varșovia, aflat la cuțite cu NATO, Clujana intrase, neoficial, printre semnatarii Pactului Nord-Atlantic. Bocancii vătuiți produși aici erau considerați cei mai buni din lume. Cea mai mare parte a producției era destinată armatei canadiene. Produsele Clujana ajungeau însă și în Statele Unite, Franța, Olanda, Anglia, Italia sau țările desprinse din fosta Uniune Sovietică. Războiul dintre Irak si Iran din anii 80 a adus comenzi grase fabricii din Cluj, combatanții din ambele tabere fiind încălțați la fel. Plata datoriei externe a Romaniei ar fi fost făcută și cu eforturile fabricii Clujana.

Cum a fost posibil ca o firmă care a încălțat o lume întreagă să ajungă la sapă de lemn?

În anul 1911, Johann Renner a pus bazele fabricii Renner&Co, ajunsă în vremurile noastre - Clujana. Mulți ani de atunci, a fost cea mai mare fabrică de încălțaminte din Estul Europei. Pentru familia Renner, tăbăcari germani din Bavaria veniți în Ardeal la sfârșitul secolului 19, pielea a constituit averea cea mai de preț.

În anii \"80, sub denumirea de SC Clujana SA, fabrica avea două sectii proprii de tăbăcărie, fabrici de tălpi, de încălțăminte și articole de cauciuc. Era deja cea mai mare din tot Estul Europei.

După revoluție, fabrica a decăzut și a ajuns să fie declarată falimentară în 1999 și închisă. La momentul respectiv, compania avea în jur de 3.000 de muncitori. Hotărârea închiderii a fost luată din cauza situaţiei financiare dezastruoase a întreprinderii. Acumulase datorii de peste 45 de miliarde de lei vechi. După închiderea fabricii, oraşul a trebuit să suporte şocul economic şi social cauzat de apariţia a 3 mii de şomeri. Conform adevarul.ro, vinovat de închiderea Clujanei a fost considerat Radu Sârbu, cel care conducea la acea vreme Fondul Proprietăţii de Stat, adică proprietarul fabricii de încălţăminte. FPS a refuzat atunci să garanteze un împrumut bancar care ar fi putut prelungi viața fabricii, insistând că aceasta nu îşi putea plăti datoriile decât prin lichidare. La momentul închiderii fabricii, stocurile numărau 400 de mii de perechi de încălțăminte! După ce a trecut în administrarea mai multor firme private, în 2003, fabrica a devenit din nou de stat. În 2004 s-a redeschis o secție a fabricii cu doar 35 de angajați, secție care s-a extins și a ajuns în 2018 la peste 280 de angajați.  

Dar istoria fascinantă a fabricii s-a transformat în timp într-un șir de drame și mistere. În vara anului 2013, doi foști director au murit în condiții suspecte.  

Dan Ungureanu, șef al fabricii în perioada 2009 - 2010, a murit în 2013. Potrivit unui Raport de Audit, realizat la solicitarea Consiliului Judeţean Cluj, în perioada în care fabrica Clujana a fost condusă de Ungureanu, unitatea a fost practic devalizată, scrie stiridecluj.ro. La preluarea mandatului de către Dan Ungureanu, fabrica avea în conturi 3,5 milioane de lei. În momentul demisiei, martie 2010, fabrica avea datorii de 2,5 milioane de euro, iar în conturi mai erau doar 78.000 de lei.

După trei săptămâni, Radu Ţărmure, director în perioada 2010 - 2012, a fost găsit mort într-o maşină, în apropierea casei părinţilor. Acesta fusese acuzat că a prejudiciat compania cu peste 100 de mii de lei, bani pe care i-a ridicat din casieria magazinelor, în nume personal, fără să-i mai depună apoi în contul firmei. Potrivit unui raport al Curţii de Conturi, Radu Ţărmure a încasat banii fără justificare.  

În anii care au urmat, diverşii directori impuşi pe linie de partid nu au făcut decât să adâncească criza în care se afla Clujana.