Culisele licitației pentru decontaminarea solului Cluj: Afacerea de 157 de milioane de lei cu deșeuri TOXICE
Povestea deșeurilor toxice din zona Turda a început în 2009, când contractul de decontaminare a terenului de pe amplasamentul autostrăzii Transilvania i-a fost încredințat lui Dan Besciu, deținătorul firmei Euroconstruct Trading. Valoarea acestuia era de 24 de milioane de euro, o sumă aferentă unei cantități de 75.000 de tone de sol contaminat. Ulterior, contractul a fost suplimentat cu încă 70.000 de tone pentru care au fost cerute alte 35 de milioane de euro. CNAIR nu a fost însă de acord, iar contractul a devenit obiectul unei acțiuni în instanță. Din această cauză, solul contaminat a fost transportat în depozitul temporar de deșeuri, din comuna Moldovenești, județul Cluj.
12 ani mai târziu, în ianuarie 2021, CNAIR deschidea o procedură de licitație pentru atribuirea contractului pentru ecologizarea depozitului de deșeuri. Contractul avea o valoare de peste 157 de milioane de lei. Suficienți bani cât să stârnească interesul companiei ECOMASTER care a aparținut grupului Rompetrol și care a fost vândută apoi către OIL DEPOL, firmă deţinută de oamenii de afaceri Radu Merlă şi Dănuţ Florescu, apropiaţi ai fostului edil al Constanței, Radu Mazăre. Grupul a decis să transporte deșeurile la peste 400 km, de la Cluj la Prahova pentru a le trata în depozitul deținut de patroni, asta deși nu au prezentat o autorizație de mediu valabilă pentru contractul încredințat.
Ba mai mult, aceștia chiar au semnalat că cerințele impuse pentru decontaminarea solului limitează accesul ofertanților. Problema, spuneau ei, era că deșeurile au o concentrație ridicată de mercur, iar neutralizarea lor nu se poate face prin ardere, ci cu o instalație specială. Într-adevăr, firma câștigătoare trebuia să dețină o ”instalație de absorbție termică adaptabilă” care este folosită la decontaminarea deșeurilor de mercur. Chiar reprezentanții firmei au spus că nu dețin așa ceva și cereau Companiei de Drumuri să elimine această condiție. Deși cerința a fost respinsă, firma tot a câștigat licitația.
Ulterior, CNAIR a primit o sesizare de nereguli grave privind procedura de achiziție publică din 2021.
Aprecierea cum că antecontractul de vânzare-cumpărare poate constitui dovada că ofertantul are acces la instalația de desorbție termică este total eronată. Instalația trebuie să existe fizic și să fie făcută dovada existenței acesteia.
O altă neregulă gravă o reprezintă faptul că în momentul depunerii ofertei de către OIL DEPOL... niciunul dintre membrii asocierii nu dețineau autorizațiile speciale prevăzute de lege.
De altfel, nici în decizia Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor (CNSC) nu se regăsesc argumente asupra aspectelor esențiale invocate, respectiv:
- oferta și contractul sunt acte care nu pot fi săvârșite decât de operatori autorizați la momentul săvârșirii lor, nulitatea absolută neputând fi acoperită printr-o autorizație ulterioară depunerii și semnării lor.
Autoritatea contractantă a încălcat grav principiul tratamentului egal și nediscriminatoriu, se mai arată în sesizarea făcută.
Mai mult, potrivit informațiilor Realitatea Plus, pentru depozitul în care a fost mutat solul există o autorizație de construire în regim de urgență, obtinută în 2009. Aceasta ar fi trebuit, însă, transformată în autorizație definitivă după ce se obținea Acordul de mediu. Acesta nu s-a obținut nici până în prezent.
Cu toate acestea, statul român plătește bani frumoși pentru depozitarea solului în acel depozit. Într-un răspuns pentru Realitatea Plus, reprezentanții CNAIR au spus că „Pentru depozitarea solului contaminat în depozitul de deșeuri periculoase din comuna Moldovenești, proprietarul percepe o chirie de 3,5 euro/tonă/lună, iar suma totală este de 230.000 de euro/lună.”
Potrivit informațiilor obținute de Realitatea Plus, toți banii plătiți de CNAIR în lipsa acelor acte și a autorizațiilor legale de construire și mediu, TREBUIE IMPUTAȚI DE CURTEA DE CONTURI și de către procurori persoanelor responsabile și RECUPERAȚI de către Statul Român.