CTP spune că protestatarii de la UNATC sunt bolşevici. Andrei Gorzo îi răspunde
Cristian Tudor Popescu scrie un editorial despre revolta studenţilor şi a unora dintre profesorii tineri din Universitatea Nationala de Arta Teatrala si Cinematografica (UNATC). Îi numeşte pe aceştia din urmă "bolşevici", critică apoi şi conducerea UNATC, dar spune că unii şefi au fost totuşi bine intenţionaţi. Criticul Andrei Gorzo îi răspunde dur.
Despre scandalul din UNATC, Cristian Popescu scrie:
De o parte sunt profesorii „bătrâni”, cu state vechi, şi grase, state de salariu, între care prea mulţi pe cât de incompetenţi, pe atât de resentimentari şi lacomi – oameni care n-ar fi supravieţuit o singură zi fără banii de la stat, într-un mediu concurenţial.
De celalaltă, „tineri” profesori bolşevici, acţionând cu o intoleranţă feroce sub lozinca „Cine nu e cu noi, e împotriva noastră”, foarte capabili la capitolele agitaţie, diversiune, intoxicare, provocare, din manualul de manipulare media.
Dacă totuşi m-am hotărât să scriu aceste rânduri o fac pentru că printre ocările şi ameninţările cu care se gratulează domnii profesori, dându-se afară unii pe alţii, nimeni nu formulează problema fundamentală a acestei facultăţi.
Criticul de film Andrei Gorzo, şi unul dintre cei care mai sunt vizaţi de Comisia de Etică din universitatea de teatru şi film, îi răspunde amintindu-i că i s-a pregătit şi un post în instituţia unde studenţii s-au revoltat împotriva profesorilor:
Cristian Tudor Popescu scrie pe site-ul "Gîndul" un articol în care afectează detașare olimpiană față de ambele tabere de la UNATC: actuala putere din universitate e compusă din oameni "cu state vechi, şi grase, state de salariu, între care prea mulţi pe cât de incompetenţi, pe atât de resentimentari şi lacomi"; dar și de partea cealaltă sînt "falși profeți", "bolșevici" intoleranți, mai ales profesorii (Rus și eu) și studenții de la secția CAV (Comunicare Audiovizuală), adevărată "lanternă roșie a trenului facultății". Ceea ce CTP omite este faptul că propria poziție nu e în realitate deloc aceea a unui observator distant. Veleitățile de "filmolog" ale lui CTP sînt la fel de binecunoscute ca diletantismul său. UNATC i-a gratificat acest veleitarism acordîndu-i un doctorat, iar acum, după cîțiva ani în care a ținut cursuri la Facultatea de Film, fără a fi angajat acolo, tocmai a scos un post de conferențiar - teoretic accesibil prin concurs oricui îl merită, în realitate dedicat special lui CTP și numai lui CTP. De unde rezultă asta? Din faptul că postul scos "la concurs" pentru CTP are prevăzute în planul de învățămînt exact disciplinele pe care CTP deja le predă în UNATC - "Istorie si mesaj politic in cinematografia romaneasca" și opționalul "Tehnici de manipulare in film si TV". (Concursul e anunțat aici: http://unatc.ro/concurs/documente/2015/TEORIA-conf-poz-3.pdf.) Chestia asta e menită să funcționeze ca un semnal pentru eventualii fraieri cărora le-ar mai putea trece prin cap să se prezinte la concurs: nu e pentru voi, ci pentru CTP. Nu există niciun alt motiv pentru care candidatului să i se ceară să fie calificat pentru a ține exact cursurile astea (pentru care comisia condusă de prof. univ. dr. Dana Duma va decide, desigur, că CTP e cel mai calificat, doar el le ține; totul funcționează circular), cînd ar fi suficient să i se ceară competență în cîmpurile disciplinare mari (istoria filmului, teoria filmului, analiză de film) și doar odată ce-a cîștigat concursul să i se repartizeze, eventual, aceste cursuri (dacă facultatea le consideră indispensabile). Deci, la vanitatea ridicolă de a fi recunoscut ca "filmolog", diletantul CTP adaugă ipocrizie.