Credeai că apendicele este un organ inutil? Iată care este, de fapt, rolul lui în organismul uman
Apendicele a fost considerat multă vreme un „organ inutil”, acest ţesut aflat la intersecţia intestinului subţire cu cel gros inflamându-se adeseori şi punând uneori în pericol viaţa pacienţilor. Multă lume crede că apendicele nu foloseşte la nimic, motiv pentru care oamenii aleg să se supună apendicectomiei, eliminând acest organ „vestigial şi inutil” din corp fără a suferi, aparent, în urma acestei operaţii.
Unul dintre primii oameni de ştiinţă care au speculat pe tema utilităţii apendicelui a fost Charles Darwin. În acea perioadă, apendicele fusese identificat doar în rândul oamenilor şi al altor primate din familia Hominidae, iar Darwin credea că acest organ era o rămăşiţă din vremea în care strămoşii acestor consumau frunze. Alimentaţia bazată pe plante solicita un cecum de mari dimensiuni, acest segment al intestinului gros găzduind bacteriile necesare pentru a descompune ţesuturile vegetale. Ulterior, credea Darwin, strămoşii primatelor au început să consume în mare parte fructe, care erau mai uşor de digerat. Nu mai aveau nevoie de un cecum de mari dimensiuni, astfel că acesta a început să se micşoreze în timp, iar astăzi cecumul oamenilor este mic. Darwin credea că apendicele, care se găseşte imediat lângă cecum, era de fapt o fostă componentă a cecumului care s-a deformat pe măsură ce acesta se micşora. Din acest motiv, părintele „teoriei selecţiei naturale” credea că apendicele nu are nicio utilitate.
În ultimii ani, însă, apendicele a fost reabilitat de oamenii de ştiinţă, mai multe cercetări sugerând că acesta nu este nici pe departe un organ fără funcţie.
Oamenii de ştiinţă de la Duke University Medical Center au lansat ipoteza că bacteriile benefice din apendice pot rezista unui caz sever de diaree ce duce la golirea completă a intestinelor. Astfel, bacteriile pot ieşi ulterior din apendice pentru a repopula intestinele. „Chiar dacă nu există o dovadă directă, există numeroase dovezi circumstanţiale care sugerează că apendicele este locul în care bacteriile bune pot trăi în siguranţă, fără a fi deranjate, până când este nevoie de ele”, a explicat William Parker, profesor de chirurgie experimentală şi totodată unul dintre cercetătorii ce au postulat noua ipoteză.
Un lucru foarte interesant este că în apendice există celule din sistemul imunitar. Cercetătorii de la Duke cred că acestea celule sunt prezente pentru a proteja bacteriile benefice, nu pentru a le contracara.
Profesorul Parker a studiat timp de peste 10 ani biofilmul din intestin, nume dat unui strat subţire compus din microbi şi din celule ale sistemului imunitar ce se formează deasupra mucoasei intestinale. „Studiile noastre au arătat că sistemul imunitar protejează şi hrăneşte coloniile de microbi ce trăiesc în biofilm. Protejând aceşti microbi buni, împiedică microbii răi să se stabilească. Am arătat totodată că biofilmul este cel mai pronunţat în zona apendicelui”, explică Parker.
Funcţia apendicelui poate fi demonstrată în situaţii în care condiţiile igienice moderne sunt absente, explică Parker. „În ţările fără un sistem sanitar modern, bolile care provoacă diaree severă sunt endemice. Diareea goleşte în întregime conţinutul intestinelor, inclusiv biofilmul. După ce intestinele au fost golite, bacteriile bune ascunse în apendice pot reveni în intestin”, afirmă specialistul. Profesorul Parker spune că „în societăţile industrializate ce beneficiază de un sistem medical modern şi de practici igienice, e posibil ca această «rezervă de bacterii» să nu mai fie necesară, ceea ce explică de ce eliminarea apendicelui în societăţile moderne nu produce efecte negative”, conform descopera.ro.