Cozmin Gușă: #partidulRealitatea: între forța presei și impotența politicului

Pentru început, reamintesc câteva episoade din trecutul electoral recent și rolul Realitatea în evenimente:

Alegeri 2004:

Adrian Năstase și PSD, plus Ion Iliescu, aveau toată puterea și dominau cvasitotal influența mediatică, Realitatea TV a jucat corect și civic, iar mesajul anticorupție și antibaroni al candidatului Băsescu a putut fi livrat astfel unor milioane de români care i-au asigurat în consecință acestuia victoria "la mustață". Această victorie a viitorului "președinte jucător" (vai de capul lui...) n-ar fi fost posibilă însă fără exitpoll-ul corect comandat și prezentat de către Realitatea TV, care a blocat astfel cea de-a doua tentativă de fraudă a baronilor PSD în campania din 2004.

Alegeri 2009:

Traian Băsescu și Statul Paralel s-au mobilizat în mod dovedit ilegal pentru victoria lui Băse în fața candidatului Mircea Geoană. Mass-media plătită, timorată sau șantajată n-a făcut față tăvălugului orchestrat de Coldea&friends și a refuzat să mediatizeze pe timpul campaniei electorale adevăratele calamități din primul mandat băsescian. Realitatea TV a jucat însă din nou corect și împotriva Statului Paralel, ceea ce i-a dat posibilitatea lui Mircea Geoană să aibă o incredibilă victorie în România acestui Stat Paralel, instalat de către TB&others în primul mandat. Doar furtul voturilor românilor din diaspora în favoarea lui Băsescu i-a asigurat acestuia dezastruosul mandat doi.

Alegeri 2014:

Spriinit aproape de către toata lumea, oameni din statul român și presă deopotrivă, Victor Ponta părea că are o misiune facilă în campania prezidențială, numai că s-a lovit și el de mesajul antibaroni și anticorupție pe care Realitatea TV l-a promovat în tot anul electoral. Realitatea TV a optat atunci să-l sprijine pe contracandidatul Klaus Iohannis, care a putut astfel să ajungă președinte, în primul rând, doar pentru că a existat acest sprijin din partea primei televiziuni de știri din România. 

Despre aceste trei episoade aș putea scrie cărți, tocmai pentru că le-am trăit din postura de coordonator sau strateg. Dar la fel de bine s-ar putea scrie pagini chiar mai multe despre faptul că acești Președinți ce-au beneficiat de spriinul voluntar și gratuit al instituției noastre de presă (și a altor câteva ce merită respect!) nu și-au respectat proiectele electorale, ne-au mințit publicul telespectator în timpul mandatelor, s-au comportat precum niște oameni lași și ipocriți, fără obligații politice, personale sau civice. Cu acești lideri am văzut sau vedem azi ce se întâmplă, le putem măsura ușor decăderea și nici n-ar fi putut avea o soartă mai bună, tocmai pentru că nu știu să aprecieze corect zicerea "ați mințit poporul cu televizorul!". Și da, "poporul Realitatea" îmi este clar că nu-i mai dorește, dar ne preferă în continuare pe noi, în număr din ce în ce mai mare, concretizat în cifrele de audiență, iar motivul este simplu: aspirația lor de corectitudine și normalitate este și a noastră, iar în plus, și cei din "poporul Realitatea", și noi, cei de la Realitatea, am fost mințiți la fel, adică în orice caz ne aflăm într-o relație de SOLIDARITATE.

Dacă despre forța presei nici nu mai trebuie să argumentez, fiind suficient ce-am descris mai sus, impotența politicului este ceva ce doresc să analizez în perioada următoare, pe o grilă de evoluție-cauze-vinovați-consecințe. Pentru scopul acestui editorial îmi este suficient azi să marchez un efect al acestei impotențe, și-anume decizia asumată și prezentată public de către Dragnea și ai săi de a falimenta sau prelua Realitatea TV.

Filmul evenimentelor aici este simplu și public: tratându-i corect și egal pe Dragnea și-ai lui în campania parlamentară din 2016, Realitatea și oamenii săi, angajați sau colaboratori, le-a criticat dur apoi celor din PSDragnea toate derapajele ulterioare de la democrație, guvernarea dezastruoasă, precum și minciunile rușinoase, toate aducătoare de nenorociri pentru țară, implicit pentru telespectatorii noștri; dedulciți din păcate cu atitudinea obedientă și pupincuristă a majorității mass-media actuale, s-au arătat public excedați de ceea ce facem noi și, ca un semn al impotenței lor politice și ca marcă a unei gândiri refuzată de idei și corectitudine, au luat decizia închiderii Realitatea TV, fie prin falimentare, fie prin preluare de către stat.

Desigur că au mizat greșit din nou, cel putin prin prisma faptului că au gândit fie că vom pleca acasă supărați și învinși, fie că vom încerca să negociem cu ei, fie că vom fi în pană de soluții.

Ideea Partidului Realitatea s-a născut în mintea mea, însă nu ca urmare a acestei acțiuni a PSDragnea. Am gândit asta în momentul în care mi-a devenit clar că persoanele și instituțiile din stat ce-ar fi trebuit să intervină, conform ROLULUI LOR, au tăcut nepăsător sau complice. Și-asa ne-am trezit că libertatea de expresie, asigurarea tribunelor publice pentru cetățeni între alegeri, existenta presei independente, nu mai preocupă pe nimeni altcineva decât pe cei din puținele instituții mass-media corecte și prigonite, plus o sumă însemnată de cetățeni care mai gândesc în România, cu care noi am legat o relație biunivocă de dependență: noi emitem pentru ei, care ne urmăresc, și-așa putem exista economic, iar ei au nevoie de noi pentru informare corectă și decriptarea șmecheriilor politice ce le înăcresc viețile. Și de-aici și promisiunea mea că Realitatea nu va pleca de pe teren nici în cazul în care Dragnea&friends își vor duce la bun sfârșit planul de distrugere, nederanjați de către nimeni, de la Iohannis în jos. Nu vom pleca de pe terenul luptei publice pentru corectitudine și normalitate, dar vom schimba suprafața de joc, intrând pe zona lor politică, unde au impresia că nu pot fi învinși. Vor avea parte de o surpriză neplăcută, am activat la vârf atât în presă, cât și în politică, cunosc în detaliu și in mod sofisticat procedurile electorale sau de luptă politică. Și ca mine și alături de noi sunt mulți, și în toată țara. Și mai ales în diaspora.

Despre Partidul Realitatea voi mai vorbi public la momentul potrivit, deocamdată vă asigur că discut cu cei ce ma cunosc demult și m-au apelat urgent odată ce-au auzit despre idee, achesând la ea fără rezerve. Și-acum, într-un registru mai puțin sobru, vă invit la următorul exercițiu de imaginație: dacă Statul Paralel, cu Maior și Coldea la butoane (și cu Dragnea servant), nu l-au putut opri pe Dan Diaconescu și al său partid OTV, credeți că azi, Dragnea&friends, cu Coldea alături din nou, au vreo șansă sa oprească afluxul către Partidul Realitatea? Care e ceva total diferit de OTV, ca și emisie, calitate și număr de simpatizanți. Și nici eu nu sunt Dan Diaconescu... :-)

P.S. 1 Prietenilor cititori care sunt nemulțumiți că n-a mai apărut un episod nou despre Coldea în labirint le promit că mă voi preocupa din nou și-mi voi dedica timp pentru asta.

P.S. 2 Când am terminat de redactat textul, am observat că "marele bărbat" Băse a refuzat din nou să spună ceva despre Elena Udrea. Și-i zic așa: Traiane, solidaritatea hoților adevărați este mai ales la necaz, nu doar la împărțirea prăzii! Ăia ca tine intră la categoria hoți de buzunare, ceea ce nu se potrivește însă cu nivelul mare al sumelor de care dispui. Sau poate că nu mai dispui direct, și ăsta o fi motivul tăcerii tale legat de Elena...