Cozmin Gușă: “Întărâtă-i drace!”, strategia de coordonare a ”acoperiților” din politică și presă
Aseară, participând la emisiunea lui Claudiu Giurgea, alături de Mitică Dragomir, am comentat unele evenimente din trecutul recent. Printre glume și relatări de fapte ce-au implicat Statul Paralel, cu personaje de tip Băsescu, Coldea, Kovesi, ș.a., Dragomir a descris în mod concis și simplu cum a fost condusă România după 1989. Un editorial semnat Cozmin Gușă.
În prima perioadă, a lui Iliescu, ne-au condus nomenclaturiștii PCR de rang inferior, apoi securiștii în vremurile lui Băsescu, respectiv ”acoperiții”, în mandatele lui Iohannis, deci și azi. Descrierea este corectă, desigur că merită o aprofundare unde să includem rolul securiștilor vechi, ce-au acaparat capitalul național, respectiv pe cel al agenților rețelei Soros, ce-au intrat la butoane odată cu Băsescu, dar azi m-aș ocupa de explicarea modului prin care se conduce prin intermediul acoperiților serviciilor secrete.
ACOPERITUL este un individ ce are un angajament discret cu un serviciu secret, românesc sau străin, pe care l-a semnat fie din dorința de a avea avantaje profesionale și/sau materiale, ori pentru a scăpa din diverse belele, eventual fiind șantajat cu acest lucru.
Acoperitul acționează deci ca un interpus al serviciilor secrete ce l-au recrutat, dar spre deosebire de interpusul din mediul de afaceri, el nu răspunde penal sau civil pentru faptele și acțiunile sale ilegale, mai ales dacă acestea au fost executate la comanda ofițerilor de legătură. Nu vreau să vă dau azi exemple de acoperiți, deși sunt cu duiumul, îi puteți identifica lesne observând impunitatea de care s-au bucurat în fața justiției, uneori chiar pentru fapte deosebit de grave.
Revenind în actualitate, deoarece este an electoral, vă descriu pe scurt cum anume sunt coordonați ”acoperiții” din politică și presă în 2024. Eu cred că e corectă descrierea de tip “Întărâtă-i drace!”, adică se creează un mediu în care cât mai mulți se ceartă între ei, sădindu-se așa un sentiment de neîncredere reciprocă și, neputându-se astfel coagula o majoritate decizională, în final se ajunge mai ușor la decizii impuse de prin ”păduri”. În mediul politic se acționează pe două niveluri, în interiorul partidelor, respectiv în relaționarea între partide. Prin amorsarea și dezvoltarea unor conflicte între liderii unui partid se distruge solidaritatea decizională și se creează celebrele ”bisericuțe”, făcând imposibilă astfel apariția unei sinergii ce-ar putea asigura succesul de guvernare sau electoral al respectivului partid. Liderul maxim, în mod obligatoriu un ”acoperit”, este creditat cu autoritate maximală, și el impune deciziile dictate în mod netransparent de către ofițerul de legătură. Dacă acest lider devine total indezirabil pentru public, sau sucombă din pricina presiunii psihologice, sau nu mai respectă ordinele, se creează imediat un puci intern și respectivul lider este înlocuit cu un alt … ”acoperit”.
În mod similar se acționează pentru blocarea unor acțiuni de tip sinergic în interiorul unor coaliții de partide, lăsând astfel autoritatea la nivelul președintelui statului, care trebuie să fie și el tot un … ”acoperit”. Dacă președintele defectează în vreun fel, i se creează probleme în justiție pentru sine sau apropiați, ori se construiește un context ce poate duce la suspendarea sa din funcție. Mediul de presă este și el înțesat cu ”acoperiți”, iar controlul său este vital deoarece reprezintă interfața dintre decidenți și public. Acum 20 de ani a fost dinamitat Clubul Român de Presă, ce reușea de bine de rău să se mai opună exceselor puterii coagulând emisia entităților mass-media, și abia anul trecut am reușit constituirea noului Club de Presă, știți cât deranj și atacuri a generat acest lucru. Prin jurnaliștii sau patronii acoperiți se generează scandaluri false la comandă sau se atenuează/escamotează anchetele jurnalistice necesare pentru blocarea actelor de corupție sau trădare.
Tot jurnaliștii acoperiți sunt cei ce atacă pentru decredibilizare vectorii publici ce au curajul să expună probleme grave, deseori aceștia sunt tot jurnaliști, colegii lor, care sunt defăimați și terfeliți până când nu mai sunt crezuți sau renunță ei excedați de atacuri sau de lipsa de solidaritate. Jurnaliștilor acoperiți li se asigură fonduri, fie că sunt plătiți individual în mod netransparent, fie că sunt finanțate entitățile lor media, celebrele UM-uri de presă, prin bani de la companii de stat, sau deținute de către alți acoperiți, sau de la corporațiile multinaționale cu interese în economia românească.
Acest subiect merită un șir de dezbateri, ce nu se vor putea realiza însă în mod eficient într-un an electoral, în condiții de agitație maximă, sper doar ca să vă fie de folos tabloul pe care l-am schițat azi spre a pricepe mai bine cum funcționează în România politica și presa conduse de către … ”acoperiți”.
Citește continuarea pe solidnews.ro.