Cozmin Gușă, paralelă între sistemul occidental și cel românesc: ”O țară nu e o companie”

Pe fondul acestor mișcări de ultimă oră, Cozmin Gușă a conchis că un lider „are nevoie să fie asistat de către specialiști corecți, dedicați unei cauze”, însă, în prezent astfel de situații lipsesc.  

”Rex Tillerson, Secretarul de stat al Statelor Unite a venit astăzi cu o declarație chiar acum, în care îl contrazice pe Donald Trump (...) apropo de reducerea emisiei gazelor cu efect de seră – asta sună foarte ciudat pentru telespectatori, să-și închipuie că noi, astăzi, avem  foarte multe aparate, producem foarte multe deșeuri, care, la rândul lor, strică atmosfera și duc la încălzirea planetei. Aceste gaze de seră contribuie la distrugerea stratului de ozon care ne protejează și încălzirea planetei; creșterea oceanului Planetar, nu mai vorbesc de poluare, pentru că Acordul de la Paris este ceva extrem de complex, iar, pe lângă acestă declarație a lui Tillerson (...) , a venit o declarație oficială a UE, prin vocea comisarului european, care zice că nu o să impună sancțiuni din SUA, pentru că așteaptă noile alegeri din 2020, când Donald Trump nu va mai fi ales, și atunci, Statele Unite nu se vor mai retrage (...) E de râs, e de plâns, dacă ne gîndim la importanța acestor declarații – de bine nu e oricum. (...)”

În paralel cu situația actuală din SUA, s-a discutat despre peisajul politic autohton, unde clasa politică ar putea fi reazimutată, „dacă ne-am dori și dacă instituțiile ar lucra în această direcție. Numai că, instinctul de conservare al libertății personale al liderilor care conduc România - și a celor din umbră, și a celor de suprafață – hotărește acest joc.”

Tema principală a acestui segment de dialog s-a construit pe analiza lăcomiei, ca factor determinant al problemelor contemporane din societatea românească.

”În baza lăcomiei s-au îmbogățit. Lumea n-are nevoie de un milion de euro ca să se simtă bine. Fiind lacom, s-a îmbogățit, nici măcar nu-i folosește, îi tezaurizează. Lăcomia, dublată de responsabilitate și legi, a fost motorul capitalismului. Dublat de etica protestantă, care  a făcut validă bogăția, a făcut-o fezabilă, așa s-a dezvoltat lumea vestică. Ordinea economică care a fost impusă și care este încă în vigoare, pe asta se bazează. Noi nu vrem să recunoaștem, dar, sigur, lăcomia în țările cu stat de drept este bine păzită, bine administrată și condusă și în interesul general, căci de aceea nivelul de viață acolo e atât de diferit.”

Consultantul politic Cozmin Gușă a pus accent pe unul dintre cele mai grăitoare cazuri din istoria post-decembristă, care a consus la falimentul cvasi-general al societății: momentul Caritas, moment ce a marcat o schimbare în conștiința colectivă, dar și în destinul celor răspunzători de această construcție: jocul Caritas a fost șansa acestora din urmă.

Aceștia în cauză au „luat tot cash-ul României la începutul anilor 90 și l-au împărțit unor favorizați ai sorții, marea majoritate din acea zonă (Cluj) – proces care s-a lăsat cu o condamnare ușoară pentru păpușa din față, celebrul Ioan Stoica (...) și toți banii s-au tezaurizat în anumite zone. Și nu a fost niciodată controlat acest scandal, pentru că cei mai înalți oameni din statul român de atunci  - și care au rămas la putere - s-au înfruptat.

Românii nu își mai aduc aminte: acolo câștigai de opt ori mai mult decât depuneai în nu știu câte săptămâni. (...) Voi ați scris că este imposibil, că este o aberație contabilă! Românii atât au fost de creduli, încât au crezut că ei, în câteva săptămâni, pot să-și înmulțească banii. Într-adevăr, unii au putut. Marea masă a banilor lor s-au dus în buzunarul potentaților vremii, ca să nu vorbesc despre șefii de servicii secrete care au fost implicați.”

Cei doi parteneri de dialog au continuat pe tema „Grupului de la Cluj” și a presupusei metehne, perpetuate de-a lungul timpului, „într-un fel care nu corespunde realității” (C.G.):

„Dacă Grupul de la Cluj ar fi fost, într-adevăr, un grup și s-ar fi ajutat între ei, ar fi preluat și puterea. Dar, în zona de putere din Cluj, n-au ajuns oameni considerați ca aparținând Grupului de la Cluj: Emil Boc a ajuns prim-ministru fără să fie considerat că face parte din Grupul de la Cluj. Că Grupul de la Cluj ar fi avut influențe asupra lui Emil Boc, asta e altă mâncare de pește, dar nu l-a promovat.

Că George Maior a ajuns șeful SRI, când a ajuns, din funcția de director de cabinet al lui Mircea Geoană (...) nu a fost, să spunem, nici el promovat pe acele criterii. Pe alte criterii, pe alte lucruri de tip subteran, care nu s-au discutat niciodată public, dar el nu a fost ca un efect al promovării în baza aparteneței Grupului de la Cluj”, făcând referire la articolul lui Cornel Nistorescu, apărut în Cotidianul, „care se bazeaza pe niște speculații”, după cum a relatat consultantul politic Cozmin Gușă. 

Cât despre parteneriatul României cu SUA și alte state, Cozmin Gușă a subliniat că marea eroare a politicienilor români este că nu au inițiat și alte parteneriate cu state importante în paralel, preferând să se concentreze doar pe relația cu America. 

”Asta nu trebuie să te împiedice să ai alte parteneriate de altă factură– de tip economic, de tip ortodox, habar n-am! (...) Șanda României este să-și dezvolte parteneriate multiple.

Noi nu avem voie să nu semnăm un alt fel de parteneriat strategic cu Germania; noi nu avem voie să nu luăm în seamă posibilie parteneriate care să ne aducă profit în aceste vremuri complicate, cu Rusia; noi nu mai avem voie să neglijăm China. (...) În jurul nostru, în Serbia și Ungaria, cel puțin, își relizează desanturi comerciate, atît de profitabile pentru sîrbi, cît și pentru unguri. Noi nu am făcut aceasta din prostie și din lichelism.”