Corneliu Zelea Codreanu şi procesul de la Turnu Severin - moment esenţial pentru Mişcarea Legionară
Legiunea Arhanghelului Mihail a luat naștere vineri, 24 iunie 1927, în cadrul unei reuniuni de doar un minut. Pentru explicarea acestui moment cercetătorii invocă o mie şi una de fapte: de la certurile din interiorul LANC până la ruperea lui C.Z. Codreanu de A.C. Cuza. Însuşi C.Z. Codreanu se desfată, în Pentru legionari, cu argumente care plasează înfiinţarea Mişcării în planul banal al apariției unei noi organizaţii politice.
În realitate, momentul 24 iunie 1927 îşi găseşte explicaţia în momentul 26 mai 1925, când C.Z. Codreanu e achitat la Turnu Severin, deşi împuşcase mortal un om (C. Manciu) şi rănise grav alţi doi. Verdictului îi urmează în Turnu Severin şi în ţară manifestări de simpatie faţă de C.Z. Codreanu de o neobişnuită amploare.
Pentru acuzația cu care fusese trimis în judecată, C.Z. Codreanu ar fi fost condamnat la muncă silnică pe viață dacă verdictul juraților era împotriva sa. Riscase și câștigase! La Turnu Severin, aşadar, s-a convins C.Z. Codreanu că gestul extrem poate fi, cu asumarea tuturor riscurilor, producător de capital politic uriaş. Gesturile extreme (crima, bătăile cu forţele de ordine) vor fi unul dintre principalele mijloace de acţiune ale Mişcării Legionare într-o Românie de politicieni care foloseau violența în hotarele prudenţei. La Turnu Severin, în 26 mai 1925, s-a convins C.Z. Codreanu că riscul poate fi un factor de succes politic. Şi din 24 iunie 1927 destinul său a fost marcat de riscuri din care a ieşit nu numai nevătămat, dar și tot mai puternic.
Până în anul fatidic 1938, când a riscat din nou şi a pierdut.
Sâmbătă, 25 octombrie 1924, ora 12:30, România e zguduită de ceea ce istoria va consemna drept asasinarea prefectului de Poliţie Iaşi, Constantin Manciu, de către viitorul lider al Mișcării Legionare, Corneliu Zelea Codreanu.
După ce fusese prezent în sala Judecătoriei de Ocol Urban 1, Iaşi, unde avusese loc un proces intentat lui C. Manciu, pentru lovirea fiului său, de un părinte revoltat, C.Z. Codreanu iese afară din clădire şi, în aşteptarea unui amic, rămas înăuntru, fumează o ţigară, înconjurat de câţiva studenţi şi elevi. La ieşirea lui C. Manciu din Judecătorie, însoţit de subordonaţii Eugen Closs şi Gheorghe Huşanu, între C.Z. Codreanu şi C. Manciu are loc o altercaţie. Pe acest fond, C.Z. Codreanu scoate pistolul şi-l împuşcă mortal pe C. Manciu şi-i răneşte grav pe cei doi.
Constantin Manciu, fruntaş local al PNL, fusese numit de Ionel Brătianu, în 5 septembrie 1923, ca prefect al Poliţiei de Iaşi, cu misiunea expresă de a face ordine într-un oraş marcat de tulburări studenţeşti. Simțind că i-a venit momentul de destin politic spectaculos, C. Manciu e în stare de orice pentru a-și îndeplini mandatul primit. Așa se explică, poate, tratamentul umilitor la care vor fi supuși un an și ceva studenții și elevii din Grupul Codreanu.
Persoana lui C. Manciu ajunge să fie detestată de studenți și elevi, motiv pentru care, după momentul 25 octombrie 1924, Guvernul indică Parchetului din Iaşi abordarea crimei ca rezultat al unui complot; de cealaltă parte, Mişcarea pro-Codreanu vede asasinatul ca un gest pedepsitor necesar, ca un gest de dreptate.
Ştirea a apărut prima oară în „Adevărul” de sâmbătă, 25 octombrie 1924, la rubrica Ora 3, ultima care se dădea la tipar. „Adevărul”era un ziar de după-amiază.
Cu excepţia ediţiei speciale a ziarului „Viitorul” (oficiosul PNL), toate celelalte ziare au publicat ştirea, însoţită deja de amănunte, în numerele de marţi, 28 octombrie 1924, apărute pe piaţă în după-amiaza zilei de luni, 27 octombrie 1924.
Continuarea pe historia.ro