Combinatul Azomureș își reia activitatea. Guvernul caută SOLUȚII pentru a stoca gazele naturale
Azomureș, cel mai mare producător de îngrășăminte din România și totodată cel mai mare consumator industrial de gaze naturale din țară, își reia activitatea. Producția a fost oprită în urmă cu 4 luni din cauza scumpirilor uriașe a materiilor prime. Acum, autoritățile caută soluții pentru stocarea gazelor naturale, de care marii producători nu se pot lipsi.
După o lungă perioadă în care producția a fost întreruptă iar prețurile îngrășămintelor au scăpat de sub control, Azomureș își redeschide porțile. Pentru ca producția să fie reluată, fabrica are nevoie de cantități uriașe de energie. O variantă ar fi umplerea cu gaze naturale a golurilor de mină, susține ministrul Economiei, Florin Spătaru.
"La Azomures, principala problema e disponibilitatea gazului. In ce priveste disponibilitatea gazului, mininistrul energieie ar tbrebui sa vina, sa dea solutii. Ce am putut sa face eu, ca ministru al economiei, avand in vedere ca am Salromul, am spus - daca aveti nevoie de spatiu de stocare, va putem pune la dispozitie golurile de mina.
Aceste goluri de mina au niste avantaje incontestabile. Acum venim in mod aplicat si spunem haideti sa discutam pe tema asta daca intr-adevar capacitatea de stocare e problema si cred ca e pentru ca a face niste investitii minimale pentru a utiliza aceste goluri de mica cred ca este benefic pentru statul roman sa foloseasca aceasta varianta", a afirmat Florin Spătaru, ministrul Economiei.
Statele Uniunii Europene vor dezbate săptămâna aceasta un acord pentru a împărţi costurile cumpărării de gaze. Înaintea venirii iernii, facilităţile de stocare trebuie umplute şi trebuie construită și o rezervă de aprovizionare.
La mijlocul lunii decembrie 2021, cel mai mare producător de îngrăşăminte pentru agricultură din România, Azomureş, a anunţat oprirea instalaţiilor de pe platformă, din cauza preţului ridicat la energie.
Azomureş poate produce până la 1,6 milioane de tone de îngrăşăminte, iar aproximativ 75% din această producţie era destinată fermelor româneşti.