Codul Penalilor, făcut praf de CCR

CCR a admis parţial, pe 25 octombrie 2018, sesizările formulate de preşedintele Klaus Iohannis, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, PNL, PMP şi USR privind modificările aduse Codului penal şi Legii pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie.

Judecătorii au stabilit, printre altele, că modificările aduse infracţiunilor de abuz în serviciu şi trafic de influenţă sunt neconstituţionale, dar au respins contestaţiile cu privire la abrogarea infracţiunii de neglijenţă în serviciu.

Au vrut să reducă termenul în care infracțiunile se prescriu. CCR: "Se ajunge la imposibilitatea sancţionării făptuitorilor"

Reducerea termenelor de prescripţie conduce la îngreunarea sau împiedicarea anchetării unor cauze penale, în special a celor complexe, potrivit motivării deciziei prin care Curtea Constituţională a României (CCR) a admis parţial sesizările formulate de preşedintele Klaus Iohannis, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, PNL, PMP şi USR privind modificările aduse Codului penal şi Legii pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie.

"Se ajunge la îngreunarea sau împiedicarea anchetării unor cauze penale, în special a celor complexe, privind fapte care au produs prejudicii foarte mari, pentru care împlinirea termenului de prescripţie a răspunderii penale va conduce la imposibilitatea sancţionării făptuitorilor, fiindu-le creată astfel o situaţie mai favorabilă. Prin urmare, apreciem că o asemenea reducere a termenelor de prescripţie a răspunderii penale şi a celui de prescripţie specială este în contradicţie cu politica penală declarată a statului, respectiv reprimarea fenomenului infracţional", se arată în motivare.

Conform aceleiaşi surse, reducerea semnificativă a termenelor de prescripţie reprezintă o soluţie legislativă care contravine jurisprudenţei Curţii Constituţionale şi afectează echilibrul între dreptul statului de a trage la răspundere penală persoanele care săvârşesc infracţiuni, răspunzând astfel unui interes general, şi drepturile persoanelor care beneficiază de această reducere. În plus, reducerea termenelor de prescripţie a răspunderii penale "nu este de natură să asigure un just echilibru între drepturile persoanelor inculpate pentru săvârşirea unei infracţiuni şi drepturile persoanelor prejudiciate prin comiterea lor".

Au vrut să ușureze eliberarea condiționată. CCR: "E o slăbire, fără precedent, a rolului sancţionator al condamnărilor"

Relaxarea regimului liberării condiţionate prin reducerea fracţiilor obligatorii din durata pedepsei aplicate deturnează finalitatea şi scopul pedepsei şi contravine politicii penale a statului, se arată în motivarea deciziei prin care Curtea Constituţională a României a admis parţial sesizările formulate de preşedintele Klaus Iohannis, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, PNL, PMP şi USR privind modificările aduse Codului penal şi Legii pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie.

"Astfel, ori de câte ori reglementarea în vigoare prevede o fracţie de executat de minim trei pătrimi, noua reglementare impune două treimi, în loc de două treimi impune jumătate, în loc de jumătate impune o treime sau în loc de o treime prevede o pătrime. Rezultă, aşadar, că legiuitorul a redus sensibil fracţiile care trebuie executate din durata pedepselor pentru ca, în speţă, condamnatul să aibă vocaţie la acordarea măsurii de liberare condiţionată. Deşi legiuitorul are competenţa de a structura condiţiile liberării condiţionate, acesta trebuie însă să ţină cont de politica sa penală, astfel cum a fost configurată la adoptarea Codului penal", se precizează în motivare.

Curtea constată că noua soluţie legislativă reduce fracţiile de pedeapsă de executat, pentru ca un condamnat să aibă vocaţie la liberare condiţionată, sub cele prevăzute în vechea reglementare din 1969, iar în privinţa condamnaţilor care au împlinit vârsta de 60 de ani s-a revenit la fracţiile de pedeapsă din vechea reglementare.

"Însă ceea ce îi scapă legiuitorului este faptul că, faţă de vechea reglementare, maximul special al pedepselor este mult diminuat, astfel că şi pedepsele aplicate sunt mai mici. Or, a reduce atât maximul special al pedepselor, cât şi fracţiile care se raportează la acestea relevă o lipsă a unei atitudini raţionale a legiuitorului faţă de fenomenul infracţional şi o slăbire, fără precedent, a rolului sancţionator al hotărârii judecătoreşti de condamnare. Se încurajează, astfel, săvârşirea de infracţiuni, având în vedere regimul extrem de favorabil al liberării condiţionate", precizează CCR.

În opinia judecătorilor constituţionali, o asemenea măsură deturnează finalitatea şi scopul pedepsei, precum şi vocaţia la liberare condiţionată, rolul punitiv al justiţiei penale fiind zădărnicit din moment ce executarea în integralitate a pedepsei devine excepţia, iar vocaţia liberării condiţionate devine regula.

"Prin limitarea minimă a libertăţii individuale a condamnatului, ipoteză care determină mari semne de întrebare cu privire la îndreptarea acestuia, se încalcă exigenţele statului de drept, fiind eliminată, până la urmă, o garanţie care asigura protecţia drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale celorlalte persoane. Mai mult, este afectată autoritatea puterii judecătoreşti, în sensul că Parlamentul zădărniceşte actul prin care aceasta se exprimă, respectiv hotărârea judecătorească", se menţionează în motivare.

Vor circumstanțe atenuante pentru corupți. CCR: "Se încurajează săvârşirea unor astfel de fapte"

Prin aplicarea circumstanţei atenuante în privinţa infracţiunilor de corupţie sau asimilate se încurajează săvârşirea unor astfel de fapte, se arată în motivarea deciziei prin care Curtea Constituţională a României (CCR) a admis parţial sesizările formulate de preşedintele Klaus Iohannis, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, PNL, PMP şi USR privind modificările aduse Codului penal şi Legii pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie.

"Referitor la enumerarea limitativă a infracţiunilor pentru care nu se aplică circumstanţa atenuantă (...), se constată că este de competenţa legiuitorului să reglementeze circumstanţe atenuante legale, însă acesta trebuie să fie coerent în opţiunea pe care o realizează. Or, în cazul de faţă, circumstanţa atenuantă nu se aplică în privinţa infracţiunilor de furt calificat, tâlhărie, piraterie, fraude comise prin sisteme informatice şi mijloace de plată electronice, dar se aplică în privinţa infracţiunilor de corupţie sau asimilate infracţiunilor de corupţie. În acest fel, se încurajează săvârşirea de acte de corupţie, pentru că infractorul va şti că, dacă va achita prejudiciul până la soluţionarea definitivă a cauzei, va beneficia de o reducere cu o treime a limitei speciale de pedeapsă", se arată în motivarea publicată miercuri pe site-ul CCR.

Conform aceleiaşi surse, Curtea a statuat deja, printr-o decizie din 2014, că fenomenul corupţiei reprezintă una dintre cele mai grave ameninţări la adresa statului de drept, a democraţiei şi drepturilor omului, echitatea, având efecte negative asupra activităţii autorităţilor şi instituţiilor publice şi asupra funcţionării economiei de piaţă, constituind un obstacol în calea dezvoltării economice a statului.

"În aceste condiţii, este greu de determinat raţiunea care a stat la baza concepţiei legiuitorului de a extinde sfera aplicării circumstanţei atenuante la infracţiuni a căror săvârşire constituie o ameninţare la adresa statului de drept, mai exact la adresa tuturor drepturilor şi libertăţilor fundamentale, exceptând infracţiunile a căror săvârşire constituie o ameninţare la adresa dreptului de proprietate sau a integrităţii fizice a persoanei, respectiv la adresa anumitor drepturi sau libertăţi fundamentale punctual determinabile. Astfel cum am arătat anterior, o asemenea măsură contravine politicii penale a statului şi constituie o ameninţare ce vizează întregul spectru de drepturi şi libertăţi fundamentale ce caracterizează statul de drept", se menţionează în motivare.

În opinia judecătorilor constituţionali, adoptarea unei asemenea măsuri nu are rolul de a intensifica efortul statului de prevenire şi combatere a corupţiei, ci temperează lupta împotriva acestuia, iar o viziune cu caracter moderat asupra acestui fenomen are drept efect "îngăduirea actelor de corupţie şi încurajarea subiectelor de drept la săvârşirea unor asemenea fapte".

"Prin urmare, configurarea circumstanţei atenuante legale trebuie să fie realizată în mod coerent prin raportare la întreaga reglementare în materie penală, astfel încât aceasta să susţină politica penală a statului. Deşi este atribuţia legiuitorului să adopte norme penale, precum cea în discuţie, tot acestuia îi revine obligaţia ca în activitatea de generare a reglementărilor legale să realizeze o necesară dozare a circumstanţelor atenuante legale în funcţie de natura relaţiilor sociale ocrotite prin infracţiunile avute în vedere", precizează CCR.

În motivare se mai constată că legiuitorul a eliminat dintre infracţiunile în privinţa cărora nu se aplică circumstanţa atenuantă pe cele împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene, ceea ce contravine Directivei (UE) 2017/1371 a Parlamentului European şi a Consiliului din 5 iulie 2017 privind combaterea fraudelor îndreptate împotriva intereselor financiare ale Uniunii prin mijloace de Drept penal, care are drept termen de transpunere data de 6 iulie 2019.

"Se impune, prin urmare, asigurarea, prin mijloacele oferite de Dreptul penal naţional, a unei cât mai sporite protecţii, atât a valorilor sociale formate în legătură cu exercitarea de către funcţionarii publici a atribuţiilor de serviciu specifice funcţiilor pe care le deţin, cât şi a intereselor financiare ale Uniunii Europene", subliniază CCR.

Curtea a admis parţial, pe 25 octombrie 2018, sesizările formulate de preşedintele Klaus Iohannis, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, PNL, PMP şi USR privind modificările aduse Codului penal şi Legii pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie. Judecătorii au stabilit, printre altele, că modificările aduse infracţiunilor de abuz în serviciu şi trafic de influenţă sunt neconstituţionale şi au respins contestaţiile cu privire la abrogarea infracţiunii de neglijenţă în serviciu.

Au vrut să dezincrimineze "abuzul în serviciu". Judecător CCR: "Statul pierde pârghiile necesare pedepsirii"

Prin modificările legislative referitoare la abuzul în serviciu, statul pierde pârghiile necesare pedepsirii corespunzătoare a acestei infracţiuni, se arată în opinia separată a judecătorului Livia Stanciu la decizia prin care Curtea Constituţională a României (CCR) a admis parţial sesizările formulate de preşedintele Klaus Iohannis, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, PNL, PMP şi USR privind modificările aduse Codului penal şi Legii pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie.

"Examinând criticile de neconstituţionalitate (...) constatăm că legiuitorul a eliminat infracţiunea de abuz în serviciu din cuprinsul art. 309 din Codul penal şi, în consecinţă, din sfera faptelor sancţionate mai sever în ipoteza în care au produs consecinţe deosebit de grave. Este de observat că legiuitorul nu numai că a redus limitele speciale ale pedepsei cu închisoarea aplicabilă infracţiunii de abuz în serviciu şi a reglementat pedeapsa alternativă a amenzii, dar a eliminat şi forma agravată a acesteia. (...) Practic, statul pierde pârghiile necesare pedepsirii corespunzătoare a acestei infracţiuni de serviciu, aspect care se repercutează asupra standardului de protecţie a drepturilor şi libertăţilor celorlalte persoane", se arată în opinia separată.

Conform aceleiaşi surse, prin modificarea textului art. 309 din Codul penal, care elimină agravanta la infracţiunea de abuz în serviciu, regimul sancţionator al acesteia "a fost nepermis de mult relaxat".

"Mai mult, din moment ce se elimină agravanta analizată, termenul de prescripţie al răspunderii penale pentru infracţiunea de abuz în serviciu se egalizează la nivelul termenului de prescripţie pentru forma de bază (de altfel, singura existentă în noua formă preconizată a Codului penal), aspect care, corelat cu scăderea maximului special al infracţiunii, duce la un termen de prescripţie unic de 5 ani pentru aceste infracţiuni", menţionează judecătorul.

Acesta a concluzionat că s-a încălcat o decizia anterioară, din 4 aprilie 2017, referitoare la obligaţia legiuitorului de a adopta instrumentele legale necesare în scopul prevenirii fenomenului infracţional, "cu excluderea oricăror reglementări de natură să ducă la încurajarea acestuia".

Curtea a admis parţial, pe 25 octombrie 2018, sesizările formulate de preşedintele Klaus Iohannis, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, PNL, PMP şi USR privind modificările aduse Codului penal şi Legii pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie. Judecătorii au stabilit, printre altele, că modificările aduse infracţiunilor de abuz în serviciu şi trafic de influenţă sunt neconstituţionale şi au respins contestaţiile cu privire la abrogarea infracţiunii de neglijenţă în serviciu.

VEZI AICI MOTIVAREA CCR la Codul Penalilor