Claustrofobia, explicată de psihologi
Claustrofobia sau frica de spaţii închise, aşa cum o ştim cu toţii, este alegerea semi-conştientă a creierului uman, născută, culmea, dintr-o dorinţă de protejare. Care este soluţia? Ei bine, este mai simplu decât pare! Locul identificat drept periculos poate fi evitat, şi-atunci, şi problema este ocolită, susţin psihologii.
Claustrofobia este una dintre cele mai întâlnite fobii moderne. Teama de spaţii închise se poate manifesta în lift, în camere foarte mici sau fără geamuri şi chiar din cauza unor haine strâmte.
Nici în peşteri, avioane şi mulţimi nu se simt mai bine persoanele cu tulburare anxioasă. Claustrofobia este o teamă iraţională care duce la atacuri de panică şi la dereglări ale ritmului cardiac. Oricât de ciudat ar părea, este o frică aleasă de psihicul uman.
Se spune că răspunsul pentru fricile şi fobiile de la maturitate se află în copilărie! S-ar putea ca un adult claustrofob să fi fost uitat într-un spaţiu închis când era mic şi să fi rămas cu o traumă.
Şi dacă vă deranjează hainele pe gât, s-ar putea să suferiţi de ,,teama de spaţii închise"! Este vorba despre o formă a claustrofobiei şi denotă o reprimare a personalităţii.
O terapie de vindecare în claustrofobie este expunerea treptată la primejdia de care se teme un individ. Altfel, lupta continuă cu fobiile consumă din energie. O soluţie ar fi acceptarea lor ca parte din noi!