Cine este, de fapt, Sfânta Vineri?
Vinerea este personificarea feminină a zeiței romane Venera, notează etnografii. Legendele spun că este cea mai bătrâna dintre zilele surori, și umblă îmbrăcată în alb sau negru. Locuiește în munți, în păduri sau în pustiu. În cultura noastră populară, Sf. Vineri este deseori invocată în rugăciuni, vrăji și descântece pentru sănătate, pentru căsătoria fetelor, dar și pentru prosperitatea vitelor și holdelor. Această zi este respectată prin post și interdicții de lucru.
Răspândite în toate zonele etnografice ale țării credințele, superstițiile și obiceiurile populare sunt expresia unui mod de viață astăzi dispărut. Ele răspundeau unor nevoi culturale și sociale în comunitatea tradiţională, având uneori rolul de a ordona comportamentele și relațiile interumane, potrivit antenasatelor.ro.
Ne aflam așadar in cea de-a treia zi de după Bobotează, zi cu reminiscente ale energiilor acumulate in perioada bobotezei . Este și o zi de vineri, una din cele mai sacre zile ale săptămânii, zi care a generat în cultura populară numeroase credințe, practici și ritualuri. Spre deosebire de celelalte zile ale lunii, în viața satului vechi, ziua de vineri era considerata” zi de post și nelucrătoare”.
Bătrânii satului spuneau că: ”Vinerea ar face mult rău oamenilor dacă ar putea” și că ” Vinerea e o maică bătrână, ce încontinuu se roagă la dumnezeu, pentru lumea păcătoasă și greșită”. În satul vechi, vinerea erau interzise torsul, cusutul, făcutul panii, spălatul…, femeile satului spunând : ”cine coase vinerea își coase gura, cine toarce își toarce mațele, cine sparge ouă, face culcuș moroilor în casa lor”.