Cercetătorii au descoperit o legătură directă între vârsta de pensionare și riscul de a face demență
Un studiu realizat de cercetători francezi stabilește o legătură directă și semnificativă între vârsta de pensionare și riscul de a dezvolta o formă de demență: stimularea intelectuală ar putea să o prevină sau să îi întârzie apariția, scrie lepoint.fr, porivit AGERPRES.
Concluzia studiului confirmă ceea ce susțin unii specialiști de câtva timp: cu cât pensionarea intervine mai târziu, cu atât mai mic este riscul de a dezvolta boala Alzheimer sau altă formă de demență. Publicată în European Journal of Epidemiology, ea este rezultatul unei cercetări științifice, realizate la inițiativa ILC France (Centrul internațional pentru longevitate din Franța) și desfășurate pe un mare număr de lucrători independenți.
'Se știe astăzi că stimularea intelectuală ar putea preveni demența sau amâna apariția ei. Primul argument constă în asocierea frecventă între un nivel de educație mai ridicat și un risc mai mic de demență. Pe conceptul de rezervă cognitivă se bazează ideea că un nivel de educație mai ridicat protejează, pasiv sau activ, împotriva efectelor biologice ale îmbătrânirii cerebrale', arată autorii studiului. Și practicarea altor activități intelectuale stimulatoare (ca dezlegarea de cuvinte încrucișate, șahul și jocul de bridge) constituie o protecție împotriva manifestărilor îmbătrânirii cerebrale. Cu alte cuvinte, folosirea capacităților mentale cât mai mult posibil este benefică din toate punctele de vedere.
La realizarea noului studiu, cercetătorii au recurs la bazele de date din sistemul social al lucrătorilor independenți, cu informații despre pensionarea și starea de sănătate a tuturor meșteșugarilor și comercianților care au încetat să lucreze înainte de 31 decembrie 2010. Au fost analizate datele a 429.083 persoane în viață, la care prevalența cazurilor de Alzheimer și alte forme de demență era de 2,65% (de la 0,07% la persoanele de 65-69 de ani la 10,2% la cele de peste 85 de ani).
Rezultatele arată că, la fiecare an lucrat în plus (corespunzător unei ieșiri la pensie cu un an mai târziu), riscul de dezvoltare a unor asemenea patologii scade cu 3,2%. Astfel, ieșirea la pensie cu cinci ani mai târziu reduce cu 15% riscul de a dezvolta o formă de demență ulterior.