Centrul de la Valea Plopului, rai pentru românii neajutorați. Părintele Nicolae Tănase, tată pentru sute de copii ai nimănui
Bătrâni rămași singuri sau copii care provin din familii defavorizate, părăsiți sau lăsați în plasament, cu toții sunt ajutați de părintele Nicolae Tănase. La Valea Plopului, în județul Prahova acesta a construit un adăpost pentru românii încercați. Aici, sute de oameni necăjiți sunt învățați să conviețuiască frumos și să dezvolte relații armonioase.
Centrul înființat de părintele Nicolae Tănase se întinde pe câteva sate. Din dragoste pentru oameni, acesta a dorit să creeze adăpost bătrânilor și copiilor rămași singuri pe lume. Prin donaţiile primite de la oameni de bine din toate colțurile lumii, părintele Tănase a reuşit să cumpere teren şi să ridice tabăra care s-a transformat în raiul celor pentru care viața devennise iad.
Centrul asigură atât găzduire cât și mâncare caldă, ajutor și atenție permanentă celor care locuiesc aici. Familia preotului s-a mobilizat și, cu ajutorul bunăvoinței oamenilor din sat, câțiva voluntari vin permanent pentru consiliere și îngrijire. Duhovnicul a unit românii de bine care donează alimente, haine sau bani.
„Avem 4 locuințte sociale, 2 destinate copiilor institutionalizați, numită casa de tip familial, și 2 locuințe protejate pentru persoanele vârstnice vulnerabile venite din comunitate sau din țară. Încercăm să oferim sprijinul fiecărui caz în parte. Ulterior, încercăm să ajutăm beneficiarul până la momentul în care devine matur îl ajutăm să învețe cum să se orienteze în viață.
Acești copii provin din familii vulnerabile, familii monoparentale. O perioadă, temporar, până când reușim să îi reintegram familiar sau să propunem integrarea lor în comunitate”, a explicat Ana Cristina Tănase, vicepreședinte.
Tată a 6 prunci, preotul Nicolae Tănase a devenit părinte și pentru cei peste 300 de copii din centru cărora le poartă de grijă. Toată povestea a început în anul 1990 când s-a remarcat prin faptul că a militat împotriva avorturilor, iar mamele pe care le convingea să nu își omoare pruncii, îi lăsau ulterior în grija acestuia. În anul 1997 erau doar 30 de locuri în același centru care astăzi este tot mai neîncăpător.
Resursele financiare ale asociaţiei sunt asigurate în mică parte din vânzarea obiectelor confecţionate de ei. Familia preotului a cumpărat pentru aceștia un război de țesut și ustensile. Iar bătrânii mai croșetează. Însă cei care ajută cel mai mult sunt sponsorii permanenți, donațiile ocazionale sau diversele campanii de strângere de fonduri.