Ce urmărește Toader prin decizia discreționară de a lăsa DNA fără șef
Ministrul Justiției Tudorel Toader aruncase buzduganul în urmă cu mai multe zile cu privire la posibilitatea de a nu alege niciunul din cei patru candidați la șefia DNA. Declarația a surprins pe toată lumea la acel moment dar, în lumina deciziei de azi, arată că jocurile erau deja făcute. Care sunt avantajele acestei decizii pentru alianța PSD-ALDE?
Decizia de vineri a lui Tudorel Toader este cu atât mai bizară cu cât, potrivit noilor reglementări stabilite de Curtea Constituțională, ministrul Justiției poate oricând să-l revoce pe înlocuitorul lui Kovesi, dacă acesta nu respectă strategia de lucru dorită de alianța de guvernare.
Ce așteaptă de fapt Tudorel Toader? Răspunsul este foarte simplu și a fost anunțat deja de liderii partidelor de Opoziție: promulgarea noii legi a justiției care limitează drastic rolul președintelui Iohannis în procedura de numire a șefului DNA.
În momentul de față, președintele poate refuza oricâte propuneri venite de la ministrul Justiției, dar după ce noul statut al magistraților intră în vigoare (este o chestiune de săptămâni, probabil) Iohannis se va putea opune la o singură nominalizare, după care ministrul Justiției își va pune omul dorit fără nicio rezistență.
După ce a dizolvat rapid primul concurs de selecție, acum Ministerul Justiției anunță ca termen pentru al doilea concurs data de... 6 septembrie 2018.
Au fost semnalate deja mai multe efecte nocive ale deciziei-șoc luate vineri de ministrul Justiției:
1. Prelungirea "haosului" și climatului de incertitudine din interiorul parchetului anti-corupție, după decapitarea forțată de la începutul lunii iulie. Dacă nu era suficientă debarcarea cu forța a Laurei Codruța Kovesi pentru a pune în așteptare dosarele aflate în lucru la DNA, gestul discreționar al ministrului Toader prelungește unda seismică de la DNA.
2. Descurajarea noilor înscrieri pentru șefia DNA, în afara celor doriți de actuala Putere. Cu doar o zi înainte de finalizarea termenului-limită, nimeni nu se înscrisese pentru postul lăsat liber de Kovesi. Chiar Tudorel Toader a recunoscut că nu este cel mai dorit job din România:
"Cine vrea să devină şef la DNA, eu nu cred că nu sunt doritori, dar cei care ar dori să devină procurori-şefi la DNA sunt convins că ştiu foarte bine realitatea de acolo, mai bine ca dumneavoastră şi ca mine. Îşi dau seama câtă de multă muncă este necesară pentru a repune DNA în parametrii lui constituţionali, pentru a-l face să funcţioneze normal, pentru a reda încrederea dacă a existat românilor în activitatea pe care o face DNA".
3. Timorarea suplimentară a procurorilor. Prin gestul evident sfidător, Tudorel Toader le arată tuturor procurorilor ce înseamnă "sub autoritatea ministrului Justiției" din textul constituțional impus cu forța de CCR.
Reluarea de la zero a concursului pentru conducerea DNA s-a făcut în doi timp și trei mișcări în condițiile în care cei 4 candidați nu erau oameni fără experiență managerială, unul find chiar adjunctul fostului procuror-șef.
„Toți acești concurenți, sau trei dintre ei, sunt din structuri de conducere ale DNA. Procurorul șef adjunct mă gândeam că îndeplinea condițiile pentru a fi acolo. Dacă ar fi să luăm în serios ce se întâmplă, ar trebui ca ei să fie demiși de acolo dacă niciunul dintre ei nu e în stare să îndeplinească funcția de procuror șef, nici cea de procuror șef adjunct nu poate să o îndeaplinească, pentru că sunt momente în care trebuie să-l înlocuiască pe procurorul șef. Nu vreau să intru în amănunte, pentru că Ministerul se joacă", a declarat Augustin Zegrean, fostul președinte al CCR.
4. Tărăgănarea lucrurilor până la promulgarea legii care-l scoate pe Iohannis din jocul numirii la șefia DNA. În momentul de față, doar una dintre cele trei ale justiției a fost promulgată de președinte, dar și celelalte două se îndreaptă către același deznodământ, căile de atac ale opoziției și președintelui fiind limitate.
În prezent, procedura de numire a șefului DNA presupune conlucrarea ministrului Justiției cu președintele României: ministrul face propunerea, CSM avizează (consultativ), iar președintele numește prin decret. Șeful statului poate refuza nelimitat propunerea făcută de ministrul Justiției.
Potrivit modificărilor aduse de PSD-ALDE legii 303/2004 privind statutul magistraților, președintele va avea o putere limitată la numirea șefilor de parchete, iar vioara întâi devine ministrul Justiției. Din clipa în care legea va fi promulgată de președinte, Iohannis va putea refuza o singură dată, motivat, nominalizările venite de la Ministerul Justiției.
Intenția lui Toader este și mai transparentă dacă ne uităm chiar în proiectul Ministerului pentru noile legi ale justiţiei, de care ministrul se plângea că nu a fost preluat de Parlament.
Ministerul condus de Toader propunea modificarea procedurii numirilor la Ministerul Public astfel încât procurorul general, șeful DIICOT sau procurorul-şef al DNA să fie propuşi de ministrul Justiţiei și numiți de Secţia pentru Procurori din CSM. Deci președintele era exclus cu totul din schemă.